Oct 4 2010

Educație afectivă prin teatru – planificare grupa mare și pregătitoare

CONTINUTURI NR. ORE OBIECTIVE EVALUARE
  • Istoria propriului nume scris pe o foaie, un săculeţ
  • Jocul numelui (Dacă numele meu e luat, atunci cum pot fi recunoscut?   Joc  de descriere prin observație, jocul oglinzii, prin simț tactil (închidem ochii și recunoaștem copilul.)
  • Povestea: „Fetiţa fără nume” (text, marionette)

 

 

octombrie, 4 Să se descopere importanța propriului nume.  
  • Mesajul zânei prieteniei
  • Cuvintele frumoase
  • Jocuri pentru a coopera (fântânile balerine, vaporașele)
  • Bagheta magică
  • Confecționarea baghetei
noiembrie, 3
  • Să se descopere prietenia ca obiectiv comun și cuvintele frumoase ca mijloc de atingere a obiectivului prietenie.
  • Să se descopere capacitatea de a coopera.
 
MONSTRUL FRICII:

  • Mesajul zânei
  • Frica este o emoție. (discutii despre frici personale)
  • Realizarea unui puzzle şi descoperirea cuvântului magic care alungă frica
  • O poveste:  Neliniştea în casa monştrilor
decembrie, 3
  • Descoperirea și conștientizarea fricilor personale
  • Descoperirea unui mod de a-și stăpâni frica
 
  • Monstrul Fricii (realizarea unui monstru)
  • Dansul pentru alungarea fricii
ianuarie, 4
  • Descoperirea și antrenarea curajului prin comuniune și veselie
 
  • Povestea Inimă curajoasă
  • Reprezentare artistică
  • Jocuri
  • Întâlnirea copiilor cu monstrul fricii
  • Mini spectacol recapitularea pricilor personale și soluțiile fiecăruia
februarie, 4
  • Descoperirea și antrenarea curajului prin comuniune și veselie
 
Dragonul Furiei

  • Mesajul zânei
  • PovesteaPuișorul Martino
  • Jocul animalelor
  • A țipa, a șopti
  • Discutii despre furiile personale
  • Confecționarea Dragonului furiei
  • Dansul luptei cu Dragonul furiei
martie, 4
  • Descoperirea furiilor personale
  • Descoperirea modalității de a stăpâni furia
 
Magicianul Bucuriei

  • Mesajul zânei
  • Cântecul emoțiilor
  • Bucuriile mele

( floricele de hârtie)

  • Povestea spiridusului cu o mie de fețe
aprilie, 3
  • Descoperirea terenului mișcător al emoțiilor
 
  • Pregatirea spectacolului final
mai, 4
  • Orientare în spațiu
  • Expresivitate verbală
  • Expresivitate corporală
  • Dezvoltarea simțului de echipă
  • Îmbunătățirea conștiinței de sine
  • Sporirea încrederii în sine și în partenerii de grupă
 
  • Pregătirea spectacolului final
  • Întânirea cu Zâna Prieteniei( la specacol)
Iunie, 3   Serbare de sfârșit de an.

Oct 4 2010

Argument, prezentare generală, curs teatru, grupe mici și mijlocii

Argument
Curs de Teatru

Teatrul, fiind arta studierii și reprezentarii omului, cu obiceiurile sale exterioare, dar si cu toate conflictele care il poarta inainte, se dovedeste a fi un instrument pedagogic extrem de eficient in observarea copilului, antrenarea lui pentru a se exprima pe toate nivelurile (cognitiv, fizic, emotional), textul fiind intotdeauna cireasa de pe tort si nu obiectivul in sine al intilnirilor noastre. Dupa cum s-a mai demonstrat, textul unei piese de teatru este cu atit mai frumos cu cit participarea copiilor la spectacol este mai vie, mai autentica, edificatoare pentru personalitatile lor. A face teatru nu este atit un exercitiu de memorie, cit un lucru intens cu sine si cu ceilalti deopotriva.

Prezentare generală pentru grupa mică și mijlocie

Prezentul curs își propune să se desfășoare o dată pe săptămână până la sfârșitul anului școlar.
El se adresează copiilor din ciclul preșcolar cu scopul dezvoltării participanților la nivel mental, fizic, intelectual și emoțional.
Cursul îmbină din tehnici de terapie prin teatru cu elemente de muzică și dans.
Se bazează mult pe jocuri și improvizație, urmând să se finalizeze cu un spectacol ce va fi prezentat atât școlii cât și unor instituții mass media (TeleM, Radio Iași).

Grupele sunt formate din maximum 10 participanți.
Timp de desfășurare: 45 minute
Structură curs:
Conține trei module axate pe ritm și mișcare, improvizație, vorbire.
Programul pentru mișcare:
Se focalizează la început pe corp.
Conștientizarea fiecărei părți a corpului.
Poziționarea corpului în spațiu.
Progresiv îmbunătățirea calității mișcării.
Mișcare fără echipament: se bazează pe mișcarea naturală, dorințele copiilor, interacțiunea lor.
Materiale auxiliare: mingi, panglici, elastic, material lycra

Acest program se bazează pe joc.
Elementar în jocuri e spunerea poveștilor. Poveștile sunt legate de jocul creativ, ele alimentează imaginația, explorează speranțele și temerile lor, măresc cunoștințele lor despre lume.

Povestiri cu mișcare și muzică. Se citește povestea cu voce tare. Când facem o poveste cu un grup putem începe întrebând cine sau ce le-ar place să fie dintr-o temă aleasă.
Apoi ei trebuie să conștientizeze acea persoană sau lucru ori de câte ori apare în poveste, printr-o acțiune simplă, cum ar fi ridicarea în picioare. Pe parcursul poveștii alți membri ai grupului vor avea idei noi de adăugat în anumite situații, deci povestea va fi dezvoltată de fiecare. Ascultând fiecare partea sa de poveste există certitudinea că ei se concentrează, toți având cel puțin o parte minimă de jucat în poveste.
Treptat, copiii sunt învățați să se prezinte pe sine și ideile lor unui grup restrâns de colegi sau poate întregii școli. Copiii învață să vorbească pentru ei înșiși, să prezinte ceva ce are sens pentru ei și să cominice și altora.
Rolul jocului:
• Prin jocul creativ se consolidează conștientizarea spațiului
• Vorbirea
• Controlul fizic și mental
• Încrederea în sine și încrederea în alții
• Copiii au satisfacția de a face ei înșiși ceva, în loc de a suporta doar acțiunile altora asupra lor (le dă sentimentul că dețin controlul acestor acțiuni.
• Posibilitatea de a întâlni alții copii (ei își oferă dseori sprijinul reciproc)

Programul de improvizație:
Improvizația are valoare educațională mai profundă decât jocul. Ea se bazează pe o mișcare îmbunătățită și presupune abilități de observare a lumii exterioare, emiterea de judecăți asupra acesteia și capacitatea de expresie personală.
Presupune apoi, crearea propriilor povești.

Programul de vorbire:
Pornind de la exerciții de dicție, se vor construi mici spectacole cu muzică și dans, în care se spun glume, poezii, povestioare.


Sep 28 2010

Providenta e aici!

Acesta e titlul spectacolului nostru de teatru pe care îl joacă grupa mare pregătitoare  pe 5 octombrie, cu ocazia  hramului sfântului Luigi Scrosoppi, fondatorul congregației Surorile Providenței. Revin cu fotografii, după eveniment.

Mai jos, am tradus povestea pentru copii cu viața și activitatea sfântului Luigi. Cartea se numește A rivederci in paradiso – La storia din san Luigi Scrosoppi, testo din Ivo Valoppi/ilustrazioni di Emanuelle Bertossi
Premiu pentru lectură, un mic desen animat :)

 

Era într-o dimineață, la 7.30. Se întâmpla în Italia, la Udine.

Tatăl Dominic păzea ușa atent ca o santinelă.

Deodată, mama Antonia și-a dat seama că a venit ceasul.

S-a auzit un strigăt puternic. Atunci, tatăl Dominic a strigat și mai tare: A venit! A venit!

Se va numi Luigi, a spus el fericit și a înălțat copilul în aer.

Luigi era un copilaș, ca toți aceia care apar în poveștile miraculoase pe care ni le citesc părinții și doamnele educatoare.

 

 

Luigi creștea și mama Antonia îl purta cu ea peste tot când merge să îi viziteze pe săraci.

Văzându-i pe copiii săracilor ori bolnavilor, Luigi o întreba deseori pe mama Antonia: De ce plâng? Dându-le câte un pahar de apă ori hrănindu-i cu propriile lui mânuțe, Luigi privea cu ochi mari fiecare lucru pe care îl întâlnea în cale. Și astfel, ușor ușor, copiii aceia săraci intrau în inima tânără a lui Luigi.

Luigi creștea. S-a hotărât să fie preot ca și fratele său mai mare, Carlo, care deschisese o căsuță pentru a găzdui un grup de fetițe orfane.  În felul acesta, și-a unit forțele cu ale fratelui său pentru a-l ajuta.

Repede și-a dat seama că în căsuța pe care o deschisese Carlo lipsea totul, până și pâinea. Atunci, suflecându-și mânecile a ieșit să ceară milă și ajutor de la cetățeni.

Mergea din casă în casă, călare pe un măgar. Într-o zi, un om chiar i-a dat o palmă și i-a zis: Tai-o de aici, părinte și lasă-ne în pace! Mulțumesc, asta e pentru mine, a zis părintele Luigi așezându-se în genunchi în fața omului: Acum pentru numele lui Dumnezeu, dați-mi ceva pentru copilașii mei care mor de foame! Omul, neașteptându-se

La o așa reacție,  l-a copleșit cu mâncare și cu prietenie.

Când a ajuns seara acasă, masa s-a umplut de mâncare, de bunătăți. Și, în timp ce rupea pâne pentru toată lumea, a spus încet: Aceasta se va numi căsuța providenței!….

În fiecare zi mame disperate de sărăcie băteau la poarta căsuței: Părinte Luigi, ia-mi tu copilul, căci  e pe cale să moară. Sunt trei zile de când n-a mâncat nimic!

Părintele Luigi se gândea: Nu ajunge o coajă de nucă pentru atâția copii! Ne-ar trebui o navă!

Fratele lui, Carol, l-a privit în ochi fără să răspundă, dar se gândea: Sunt sigur că în momentul ăsta Luigi îi cere lui Dumnezeu o casă mai mare decât inima lui!

Erau zile de o sărăcie cumplită, iar părintele Luigi încerca în toate modurile să nu lipsească nimic din ce ar fi avut nevoie fetițele orfane.

Într-o dimineață, niște tinere au intrat în căsuță pentru a-l ajuta pe părintele Luigi:

Părinte, ia bijuteriile noastre. Te vor ajuta să cumperi mânare pentru fetițe. Tinerele acelea, ajuse acolo ca o boare de vânt, au lăsat în mâinile părintelui Luigi și viețile lor, căci au rămas cu el, în icuța căsuță, pentru totdeauna.

Cădeau gloanțele ca grindina. Lumea fugea și se ascundea. Părintele Luigi  le aduna pe fetițele de odinioară în mica biserică.  Acum erau surori. Toți ochișorii aceia de odinioară acum  îl fixau înspăimântați. Nu vă temeți! Dumnezeu vă binecuvântează. Mergeți să vindecați răniții! La revedere, în Paradis! Mergeți în grupuri și vindecați-i chiar pe dușmani, căci nici un om care suferă nu e străin.

Odată terminat războiul, toate surorile s-au întors în micuța căsuță ca în cuibul lor. PUțin timp însă după aceea, la ușă a bătut holera, boală care ucidea familii întregi lăsând în stradă copiii singuri  ca pe niște păsărele zgribulite. Părintele Luigi mergea în căutarea lor pentru a-i ocroti apoi în căsuța providenței.

Într-o astfel de zi, s-a întors acasă cu ceva sub mantie. Le-a spus copiilor care erau deja acolo: Ia ghiciți ce am dedesubt!  Fetițele, curioase, au încercat să ghicească: Un dar de la Dumnezeu! Și deodată, spre surpriza tuturor, a dezvelit de sub mantie pe micuța abia găsită:  Spălați-o și îmbrăcați-o! Astea sunt bucuriile mele! Aveți grijă de ele! Dar nu mai erau paturi și, în seara aceea, fetița dormi în coșul de rufe. Se putea spune în felul acesta, că avea și ea o căsuță.

Într-o zi, pe la prânz, o soră care îngrijea, ca toate celelalte de copii, veni într-un suflet la părintele Luigi: Părinte, ce ne facem? Cămara e goală! Trimite pe cineva să cumpere făină, că altfel n-avem ce mânca!

Pune apă în oală, aprinde focul, eu n-am nici un ban, dar cineva s-o gândi astăzi la noi! A zis părintele Luigi înainte de a se pune în genunchi și de a începe rugăciunea.

Sora plecă  în bucătărie, dar se întoarse după un timp și mai speriată:  Părinte, copiii sunt deja la masă  și făina încă n-a venit!

Va veni, sunt sigur de asta, spuse părintele. Sora se întoarse în bucătărie și după un timp, veni pentru a treia oară, plângând de-a dreptul, la părinte: Ce ne facem? Făina nu…

În mmentul acela se auziră bătăi în poartă. Sora deschise și un om, un cetățean din oraș îi puse în brațe un sac de făină galbenă și bună. Sora, între zimbet și lacrimă mulțumi omului pe care îl trimisese cerul…

În altă zi, părintele Luigi muri și sufletul lui zbură la cer. Luna, în timp ce număra stelele, se încurcă deodată la numărătoare și zise: Eu cred că am îmbătrânit! Am numărat cu una mai mult în noaptea asta… O steluță spuse dintr- o dată: Ah, uite ceva mai mic decât mine! Oare unde s-o fi ducând? Întrebă steaua polară. Him!…pare să fie un licurici… spuseră ambele stele micțorându-și ochii pentru a vedea mai bine. După ce a călătorit zile și zile, micuța lumină intră în camera lui Andrei, în visele lui. Copilul era foarte bolnav, aproape să moară. Lumina a intrat în inima lui și l-a readus la viață.

În timp ce luna căuta din nou să găsească printre stele micuța lumină,în mare, prin valuri, o bărcuță făcută din coajă de nucă mergea pe un drum necunoscut de nimeni. Micuța navă, plină de copii, era condusă de o luminiță misterioasă. Deodată, pe neașteptate, mica lumină îi spuse lui Dumnezeu:  Ia ghici ce am ascuns aici, dedesubt? Dumnezeu știa ce, dar n-a zis nimic. Sunt bucuriile mele! Ai grijă de ele, Doamne! Din bărcuță se auzi un susur purtat de vânt, și, pentru o clipă, valurile sărutară micuța casă.


Sep 6 2010

start!

Astazi, prima intilnire cu parintii copiilor care vor face teatru. Gradinita Surorile Providentei, Bucium! Ghiciti cine e teacher ! Mmmm…Ce buna e cafeaua in dimineata asta! :)


Apr 29 2010

Educatie prin teatru- Reportaj Radio Iași


Asculta mai multe audio Evenimente


Apr 22 2010

Evenimentul, 3 aprilie, 2010

Şcoala copilăriei
Spectacol de teatru cu emoţii

Într-un spectacol cu scenă ca la teatru, costume, decor, muzică, magie, ba chiar şi inserţii video, Bucuria, Frica şi Furia stau la o masă şi aşteaptă Prietenia…

  • Uf, cât de schimbătoare suntem noi, emoţiile!

Şi biata Bucurie le-a ţinut Fricii şi Furiei o oră de teorie!

Aşa îşi încep istorisirea copiii de la Grădiniţa „Surorile Providenţei” din Iaşi, arătându-le celor mari prin câte greutăţi au trecut, în încercarea de a îmblânzi… emoţiile. Mai întâi, au făcut cunoştinţă cu ele, apoi au încercat să le recunoască în orice împrejurare, au înţeles că emoţiile celorlalţi sunt diferite de propriile emoţii şi au atribuit nume propriilor emoţii. Jocul, desenul, pictura, discuţiile şi poveştile despre emoţii au durat şase săptămâni, timp în care vajnicii preşcolari de la grupa pregătitoare au dat piept cu Monstrul Fricii (desenându-l şi luându-l puţin în râs), cu Dragonul Furiei (făcându-şi poze cu faţa lui), dar şi amuzându-se cu Magicianul Încurcă-lume şi Vraja Bucuriei şi cochetând cu ideea de a o întâlni pe Zâna Prieteniei, Dorello. Aceasta s-a arătat în carne şi oase, asemenea eroilor de poveste, la spectacolul… cu emoţii.

Continue reading


Mar 18 2010

Un spectacol cu…emoții

E un scenariu pentru copii pe care l-am scris în urma unui proiect de  cunoaștere și educare a  emoțiilor. După o lună de cântece, jocuri, discuții, activități practice, teatrul vine să opereze în mintea și inima micuților cam  cu tot ceea ce s-a întâmplat mai înainte, sintetizând și ordonând elementele de bază într-un spectacol. Scenariul e cam în formă de șantier, dar până la timpuri mai tihnite, merge și așa. Continue reading