Jun 26 2012

Față în față cu un grup de studenți la Teatru

Cea mai buna metodă de a învăța ceva este să predai altora despre lucrul respectiv.
Un sandviș Grotovski- Pirandello- Ion Creangă.
Obiectivele mele:
să bage la tărtăcuță, simultan cu niște reguli de animație, câteva sfinte reguli de teatru.

să joace un spectacol de teatru pentru copii, verificând astfel dacă animația lor e valabilă…

Scenariul sandviș pe care l-am creat se numește Ora de teatru

ORA DE TEATRU

Personaje:

Bibliotecarii: Codruta, Alex, Dumitru

Copiii: Anca (Miruna Luna), Andrei (Băiatul timid ca melcul si pirat), Daniela v(Dana Ocheana, sau fricoasa care vrea sa fie curajoasa), Alexandra (Monica Pisica), Andreea (Băietoasa fortoasa)

Personajele din carte: Baba, Radu; Fata mosului, Diana; Mosul, Sorin; Sfinta Duminica, Silvia; Fata babei, Loredana; Cuvântătoarele, Jo, Cătălina.

Actiunea se petrece în bibliotecă. Intră un raft cu cărți pe rotile. Este împins de cei trei bibliotecari, când înainte, când înapoi, după cum se ceartă și înving.

Codruța: Eu sunt de părere că…

Dumitru: Dar de ce tu? Ce, eu n-am spus bine până acum? De unde ți-a venit și ție să ai o părere, așa, pe drum?

Codruța: Mi-a venit din cap. Las că-ți vin eu de hac!

Alex: Eu aș spune că e mai bine
când mă ascultați pe mine.

Codruța: Eu nu vreau să mă las intimadată de doi bibliotecari care ceartă o fată.

Dumitru: Dar, ce, tu nu ești bibliotecară?

Codruța: De dimineață, până–n seară.

Dumitru: Adu-ți aminte de cele câteva cuvinte

Alex: Pe care ți le-am spus azi dimineață,
La cana de ceai și felia cu dulceață:

Codruța: Țin minte, ca acum
și nu mă mai întorci din drum!

Dumitru: Că de ziua copilului trebuie să descoperim o poveste

Alex: Cum alta nu mai este.

Codruța: Problema este
că fiecare din noi vrea altă poveste!

Dumitru: Povestea cea mai bună o am, și e în buzunar,
Problema e alta, și v-o spun foarte clar:
Problema e că nu sunt bibliotecar.

Codruța: Ei, nu mai povesti, că mor!
Dar ce ești, dragă Dumitru?

Dumitru: ACTOR!

În momentul acestei afirmații raftul iese singur din scenă.

Alex:
De ce-ai spus? De ce-ai spus?
Tot raftul cu povești s-a dus.
De unde știm acum care e cea mai bună,
dacă nu suntem bibliotecari care cumpără cărți,
le cataloghează, le-adună,
le citesc până îmbătrânesc,
le dau la copii să le rupă
și apoi le lipesc?

Codruța:
Gata, mica noastră șmecherie a fost demascată!
Nu mai sunt bibliotecară,
acum sunt actriță și fată!..
Ce șansă aș mai avea să vină la mine
povestea scrisă cel mai bine?!…

Dumitru: Nu mișcați! Vin copiii de la Grădi, vor să fie informați!

Cad toți trei în fund, neputincioși:

Anca Miruna-Luna: (uriașă) Intră cântând: Sunt Luna Miruna și dansez, și visez
Sunt Luna Miruna și dansez, și visez
La o poveste în care prințul meu este
Mititel cât un inel, să mă pot juca
cu el.

Actorii vor exagera reacțiile adulților față de copii când cei din urmă au cu totul alte idei decât ei: oripilați, enervați, îngroziți, se prostesc alintându-i pe cei mici și devon mai caraghioși decât aceștia etc.

Coboară de pe umerii lui Andrei și îi dă două bețe pentru coarne. Andrei înaintează târându-se către actori și îi sperie.
Andrei cel timid:
Sunt Andrei,
Nu vă speriați,
nu mă certați,
nu mă călcați
Când mă vedeți,
să mă strigați!
Fiindcă sunt timid și cam bleg,
am cornițe și mersul de melc.

Codruța: Andreeei! Fii curajos (îl pupă între cornițe)

Dar când sunt încurajat mă transform într-un pirat
Merg pe mări, zbor peste țări
Caut peste tot comori.

Pânza se transformă în peretele umblător pe care Dana Ocheana îl poartă după ea ca să se apere

Dana Ocheana:
Priviți la mine,
sunt ochioasă ,
mă uit foarte bine, fiindcă-s fricoasă.
Aș vrea o poveste în care să nu mă depărtez de casă!
De-aceea o port în spate,
poate
devin curajoasă.

Băiețoasa forțoasa:
Dana Ocheana,
lasă că te apăr eu!
Sunt băiețoasa forțoasa, nu mi-e greu.
Vreau o poveste cu mine și cu un leu!

Monica Pisica:
Monica Pisica, cea alintată
vrea să știe
dacă aveți șoricei de hârtie
Să le leg ață, să-i fac zmei,
Să umble ei după mine și eu să fug de ei.
Să spună lumea iată o pisică vânjoasă
cât un leu paraleu.
Luați-o acasă!

Cei trei actori se ascund după paravan.

Alex:
Vai de mine, ce creaturi curioase.
De unde să le dăm povești cu lei, cu prinți și case?
Tot raftul cu povești s-a dus.
Este 1 iunie, ziua copiilor…
și n-avem nimic de spus!…

Dumitru:
Doar dacă acceptați în sfârșit
povestea despre care v-am vorbit.
O vom desfășura încetul cu încetul sub ochii lor
și-i vom învăța ce înseamnă să fii actor.


Codruța:

Bine, fie și așa!…
Mor de ciudă
că n-a fost povestea mea!

Dumitru iese în fața tuturor, creează o carte din bețe și pânză, îi dă filele până se ajunge la personajul lui Sorin.

Sorin:
Pentru ca o poveste să fie pe deplin fericită
Are nevoie să fie citită și ascultată,
Apoi imaginată, și jucată.

Băiețoasa- Forțoasa: Dar noi nu știm să citim!

Alex:
Cu siguranță că știți povestea.
De aceea, noi vă povestim.

Codruța:
Voi în schimb, va trebui să fiți veseli și cu capul în nori,
să învățați să fiți actori.
Aceia dintre voi care știți să jucați,
la nevoie,
vă rugăm să ne completați.

Dumitru: Mai întâi, pentru a transforma o poveste într-o piesă de teatru, aveți nevoie de un spațiu de joc. Cine știe ce este un spațiu de joc?

Copiii mimează și denumesc cu voce tare: groapa cu nisip, coltul cu jucării, piscinuţa în care mă scald etc.
Dumitru: Dragii mei, dacă vreţi să transformaţi o poveste într- un spectacol de teatru, trebuie să alegeţi un spaţiu gol unde nu se întâmplă nimic altceva decât teatrul pe care îl faceţi. Spaţiul trebuie să fie curat, foarte curat, să aveţi pentru el nişte reguli foarte clare de comportament. Elementele de costum și de recuzită din spaţiul de teatru trebuie folosite numai pentru teatru.

Copiii încep să mimeze măturatul scenei, spălatul pe jos.

Nu vorbim, nu alergăm,
vrem ca scena s-o spălăm.
Asta este scena noastră şi tăcerea e măiastră.
Zi de zi,
când ne-ntâlnim
Atât putem,
să ne zâmbim.
Să ne-nclinăn, să ne-ascultăm
La teatru să ne concentrăm!

Gataa! Pot să intre personajele din poveste.

Codruţa: Dragă personajule, vino întâi să verifici dacă spaţiul în care veţi intra a fost curăţat, dacă vă puteţi concentra.

Sorin: Dar noi, personajele din poveste, suntem măiestre!
Îndată ce pe scenă intrăm,
Ne concentrăm!

Dumitru: De exemplu? Ne poţi da un exemplu?

Intră povestitorii cu beţele, strigăturile şi paşii de horă (melodia de la Ciuleandra)
Când să plece, copiii îi strigă:

Monica Pisica: Staţi, nu plecaţi, vrem să ne-nvăţaţi
Altă regulă importantă de teatru.

Sorin:
Dar noi suntem personaje din carte.
Teatrul îl joacă numai actorii.
Numai actorii au de teatru parte!
Ei ştiu toate regulile jocului,
ei sunt stăpânii locului.

Luna Miruna: Şi voi ce sunteţi, atunci?!

Sorin: Noi suntem personajele bune la mai multe munci: când vei citi, vom apărea repede în imaginaţia ta. Când vei deschide cartea vom răsări cu un cuvânt care să te pună la pământ ,să citeşti povestea până la deznodământ. Pe urmă, noi putem să te urmărim oriunde mergi, să-ţi fim exemplu de comportament, să te facem să ne înţelegi. Dacă te uiţi în linişte şi cu atenţie la noi, poţi să ne copiezi ca la teatru, apoi.

Alex:
Copii, asta e adevărat.
La teatru trebuie să fii atent la ce personaj ai de jucat.
Să te uiţi bine la el şi să-l treci în corpul propriu
drept model.
Ca să poţi învia
un personaj în pielea ta,
trebuie să te concentrezi,
să te concentrezi în linişte,
iar liniştea e cam aşa:

Personajele sunt în linie cu faţa la copii şi produc diferite zgomote din beţe: vântul, guguştiucul, ciocănitoarea, coasa. Ploaia, uşa scârţâie, pisica supărată, adunarea puilor (ţiri, ţiri, ţiri),calul, oile, fluieratul moşului, se taie lemne. Toaca, slujba la biserică.
Monica Pisica:
Nu înţeleg la ce ne foloseşte liniştea.
În mintea mea, liniştea e ceva chinuitor
care mă gâdilă la limbă de mor.
Când spui LINIŞTE şi mă gândesc, îmi vine să vorbesc.

Alex:
Poate că ai dreptate.
Dar LINIŞTEA le ascultă pe toate!
Deci, dacă vrei să fii liniştit rău
Începe să asculţi
Tot ce e în jurul tău.

Băiețoasa Forțoasa:
Teatrul ăsta e prea greu!
Adevărul este
Că sunt mai drăguţe personajele din poveste.
Ele nu ne dau directive şi sunt distractive.

Sorin:
Adevărul este că noi o să vă dăm nişte reguli şi nişte comori
Când o să vreţi să fiţi scriitori.
Însă acum,
teatrul se-nvaţă de la actori.
Fiţi atenţi la ce vă spun!

Codruta: Erau odată un moșneag și-o babă
Și moșneagul avea fata lui, și baba, iar, o fată.

Alex: Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă.
Fata moșneagului era frumoasă, harnică, ascultătoare și răbdătoare.

Dumitru: Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale!
Ea, după lemne prin pădure, ea cu măcinatul la moară,
Ea, cu toate câte erau de făcut, de dimineață până-n seară.

Fata moșului: Mămucăă, tătucăăă, surioarăă!…
Baba: Of, leneșo, n-ai plecat la moară? Huș! Huș!
Fata moșului: Mă duc acuș!
Moment dans măcinatul la moară.
Familia, așezată prin casă, fiecare îndeletnicindu- se cu ceva: moșul ascute coasa, baba împletește, fata babei se oglindește.(mobilierul din casă e făcut din corpurile copiilor; fond sonor de păsări, atitudini mute la ce se spune, poate chiar reacții.au învățat asta la lecția despre liniște ).

Baba: Fată leneșă, soi slut, ușernică și mincinoasă, cui te-a făcut!
Toată ziua pe laviță stai și mâncare nu ne dai!
Se așează toți la masă.

Fata babei: Tată, eu cu mămuca am făcut plăcintuca!
Eu mă chinui de-aseară să aduc un sac de la moară.
Iaca, mănâncă mămăligă nici rece, nici caldă să nu te frigă!

Baba: Și să-i spui fetei tale să ne mai lase cu-atâtea fasoane!
Cât e ziua de lungă se-așează pe unde-apucă, să plângă:
Că n- are mamă, că eu nu-s bună, că fiică-mea-i rea
și câte-n stele și-n lună.
Să facă treabă, moșnege, de vrea cu noi să se lege!
Moșul: Așa i-oi spne să facă.

Fata babei: Spune-i să și tacă!

Moșul: Draga tatei, iaca ce-mi tot spune baba despre tine:
Că nu-i bine.
De-aceea du-te încotro vei vedea, că nu e pace-n casă
Din pricina ta.
Să fii harnică, ascultătoare și bună,
Până-i ajunge bătrână!
O îmbrățișează și fata pleacă în liniște, intrând în pădure.

Codruța, către copii: Faceți pădurea.

Derutați, în cor: Cum să facem o pădure?

Dumitru: Principala problemă de care se lovește un actor este limita propriului corp.

Luna Miruna: Ce înseamnă o limită?
(copiii vor avea dimensiunile curioase de la început)

Alex: Limita la un actor înseamnă ceva de care nu-și dă seama.
Melcul Andrei: Și de unde știe atunci, că are o limită?

Dumitru: De obicei afli numai când lucrezi la un rol; cum ar fi pădurea. Când nu lucrezi nu poți vedea care este limita ta.

Monica Pisica: Și când lucrezi, ce vezi?

Coduța: Vezi dintr-o dată ceva peste care nu poți trece sau, dacă încerci, atunci treci foarte greu. Limita e ca un HOP, e ca un STOP. Corpul tău îți spune: Eu nu știu ce să fac acum, nu știu cum să mă port, nu știu cum să mă mișc!

Alex: Să presupupunem că suntem la ora de teatru. Eu îți spun: Corpul tău e Scufița roșie. De obicei, te uiți la mine și nu știi ce să faci, deci nu te miști. Sau îți spun: Corpul tău e o mare în furtună cu o bărcuță pe ea. Și în cazul acesta te vei uita la mine și vei aștepta să-ți arăt eu furtuna, marea sau bărcuța.

Luna Miruna: Și actorul , dacă vrea să-i răspundă el singur corpului său, ce spune, cum spune?

Dumitru: Actorul mai întâi plânge.
În cor: Plânge?! (copiii râd)

Codruța: Se enervează, pleacă, nu mai vrea să joace.
Alex: I se pare că rolul lui e cel mai urât și că toate celelelalte sunt mult mai frumoase.
Dumitru: Pe urmă, strigă în gura mare regizorului sau profesorului de teatru că de ce nu-l învață să joace? Să-l învețe!

Melcul Andrei: Înseamnă că actorii sunt niște copii ca noi.
Deci, dacă vrem, putem și noi să fim actori, e foate simplu, cred.

Alex:
Într-adevăr, actorii sunt niște copii ca voi. Ei sunt în același timp și actori. Prima datorie a actorului este să înțeleagă că nimeni, niciun regizor și niciun profesor de teatru nu îi va da nimic.
Coduța: Dimpotrivă, îi vor lua totul.

Copiii se sperie

Dumitru: Căci noi toți și toți oamenii care vin la teatru se hrănesc cu ceea ce le dă actorul: cu glumele lui, cu plânsul lui, cu toate cuvintele și cu toate mișcările lui. Nimeni nu-i pune în mână firimitura cu care să-l hrănească. Actorul trebuie să facă singur pâinea cu care ne hrănește de pe scenă.

Codruța: Ceea ce voiam să vă spunem este că atunci când actorul are o limită, un hop, un stop, un nu știu cum se face sau nu știu cum se zice, îi vin în ajutor…Exercițiile corporale.

Alex: Exercițiile corporale ocupă un loc important în antrenamentul actorului. Ele elimină blocajele psihice și fizice. Sunt pâinea zilnică a actorului: corpul se întinde, atenția devine activă, imaginația devine vie.

Așadar, vă rugăm să faceți pădurea!
Copiii intră ușor în joc.
Pădurea trebuie să devină un moment colectiv atât cu copiii, cât şi cu publicul. Personajele vor parcurge un drum lung prin public.

Cățelușa:
Fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă și pe mine, că ți-oi prinde și eu bine!
Copacul cu omizi:
Fată frumoasă și harnică, curăță-mă și pe mine, că ți-oi prinde și eu bine!

Fântâna:
Fată frumoasă și harnică, curăță-mă și pe mine, că ți-oi prinde și eu bine!

Cuptorul:
Fată frumoasă și harnică, zidește-mă și pe mine, că ți-oi prinde și eu bine!

Codruța: Și mergând fata noapte și zi
Nu știu cum, se rătăci!
Alex: Și mergând ea zi și noapte
Ajunse departe.
Dumitru: Ajunse pe jos
Într-un codru-ntunecos.
Dădu de-o poiană luminoasă
Unde se afla o casă.
Codruța : În casa aceea stătea Sfânta Duminica.

Copiii fac pădurea și coliba din care iese bătrâna.

Sfânta: Vezi bine,
Dumnezeu te-a adus la mine,
Copilașii să-mi băiești,
Mari și mici, să mi-i hrănești,
Nu prea fierbinte,
Că te-or ține minte!

Dumitru: De cum sfânta a plecat
Alex: fata moșului s-a suflecat,
Codruța. Copiii mi și-a strigat,
Dumitru: Pe dată i-a spălat
Alex: Și i-a pus și la jucat!
Codruța: Vorba ceea:
Alex: la plăcinte înainte,
Numai cine e cuminte!

Moment cântat din slujba ortodoxă.

Alex: Sfânta Duminică, de cum a venit,
Mult i-a mulțumit.
A trimis-o-n pod să-și aleagă
Un cufăr mai mare sau vreo ladă.

Codruța: Dar, să vezi minunăție,
Fata s-a întors la sfântă cu-o cutie..

Fata moșului: Sfântă Duminică, să știi așa,
Asta e răsplata mea.
Am luat un lucru mic
Fiindcă am trudit un pic.
Sfânta Duminică: Cea mai mare bogăție
Să stea în această cutie!
Du-te-acasă, fată frumoasă,
Și fă-te mireasă!

Copil 1: Pe drum, cuptorul grijit de dânsa
Era plin de plăcinte rumenite.
I-a mulțumit cum se cuvine,
Căci a hrănit-o bine.
Copil 2: Fântâna plină până-n gură cu apă curată
A o stoit setea și oboseala ce o mistuiau pe fată.
Copil 3: I-a dăruit și două phare de argint lustruit.

Copil 4: Părul pe care-l îngrijise fata,
I-a dat pere cu găleata.
Copil 5: Iar gingașa cățeluță pe care o-ngrijise
Vonică, voioasă, i-a adus o salbă de la ea de-acasă.

Copil 1: Și uite-așa, de unde umblase ca a nimănui,
S-antors acasă, fata moșului.

Codruța: Doamne sfinte! Ați folosit cuvinte!
Alex: Acum, cu puțin curaj, putem vorbi despre personaj.

Dana Ocheana: După cum mă gândesc eu,
Nu este foarte greu…

Alex: Ceea ce ai nevoie să știi cu adevărat…

Băiețoasa Forțoasa: Te rog, te rog, să nu-mi spui prea complicat!….

Alex: Stai liniștit, căci e de bine.
Personajul se află acum, aici, astăzi, în tine.

Băiețoasa Forțoasa: În mine?!
N-am înțeles foarte bine.

Dana Ocheana: N-am nevoie de costum, de machiaj,
n-am nevoie de niciun trucaj?!

Melcul Andrei: Dacă vreau să joc un împărat,
Am nevoie de-un cal, de-un palat…

Luna Miruna: Dacă vreau s-o joc pe Mătușa Mărioara,
Am nevoie de un par și de-un cireș cu fructe, vara.
Pe urmă, sunt atentă la mimică, sunt atentă la voce și la mișcări…

Alex: Asta-i! Te-apropii! PERSONAJUL ÎNSEAMNĂ GÂNDURI ȘI STĂRI!

Alex: Cum te simți acum?
Melcul Andrei: Cam…derutat, cam.. bleg, cam….nebun…

Alex: Și care e mersul indicat pentru așa o stare?

Melcul Andrei: Împiedicat la picioare…

Alex: Deci vei avea vocea, mimica, și mișcările care se află deja în starea și în gândurile tale.

Dana Ocheana: Deci, mai întâii, trebuie să știu starea împăratului ori starea mătușii, a lupului, sau a oricărui personaj.

Codruța:
Starea nu se știe, starea se simte.
Gândurile nu se aud decât dacă ies prin cuvinte.
Atunci, cum poți afla care este starea sa, a celui personaj?

Dana Ocheana: Dacă mă gândesc bine…
Nu știu să spun.

Codruța: Personajul este ca un fum, ca un un strămoș pe care nu îl ai în față cu adevărat, dar pe care ascultându-l bine, l-ai și înviat. Trebuie să fii atent, să te lași ghidat de cuvintele lui, ca să-l vezi în adâncul sufletului; pe urmă, vîzându-l, poți arăta pe scenă cum se mișcă, cum vorbește, cum te cuCerește…

Luna Miruna:
Dar un actor ce face
când trebuie să joace un personaj rău, urât, care nu-i place?

Dumitru: Te gândești la fata babei, cumva?

Luna Miruna: Da, chiar la ea.

Dumitru: Păi, dacă ne gândim bine, ce știi tu despre tine?

Luna Miruna: Despre mine, cu adevărat?

Dumitru: Exact.

Luna Miruna: Păi, știu…tot ce-am învățat: ca sunt cuminte, că mă joc, că sunt frumoasă, că am casă, că am o surioară, că merg la școală la vară…că am noroc

Dumitru: Văd că despre tine știi numai de bine!
Tot așa gândea despre ea și fata cea rea: că e frumoasă, că are o casă, că are o surioară, că se mărită poate la vară, că are noroc.

Luna Miruna: Dar ea era leneșă și rea!

Dumitru: Asta vedea fata moșului. Fata babei gândea despre sine, că tot ce face e foarte bine.
La fel ca și tine!….
Deci, când vine vremea să joci, fii atentă la ce spune, încearcă să o vezi în tine, dă-i dreptate în toate, și lasă-te purtată de ea. Învață s-o iubești ca s-o zămislești. Iubește-o după cum te iubești pe tine.

Luna Miruna: A, așa e mai bine.
Dar n-am curajul să încerc decât dacă vine personajul lângă mine.

Fata moșului: Mamă, mă lasă și pe mine să plec de-acasă!
Ș-apoi, să vezi ce bogăție ți-oi aduce,
De-ar rămâne duțmancele năuce!
Că n-a sărăcit lumea c-o cutie adusă de soră-mea,
Care nimic mu știe.

Baba: Mergi la drum, fata mea,
Și-adu lada cea mai grea!

Copiii încep jocul pădurii. Personajele le fac semn să intre în joc, astfel încât fiecare e asistat de personaj, dar joacă într-un cu totul alt ton, sau altă cheie.

Monica Pisica: Și fata babei, săraca,
I-a nimerit Sfintei Duminici poarta.
Sfânta i-a cerut și ei să aibă grijă de cei mititei.

Doar că fata babei, pe care o știm…
S-o vedem, ce să mai vorbim?

Animalele sunt făcute acum de personaje și de actori. Când nu vor avea de mimat animale, personajele vor mima textul cu atitudini diferite de cele ale copiilor care le joacă rolul. Același lucru este valabil și pentru actori.
Luna Miruna: Hei, șarpe! Nu te mai uita la mine!
Spală-te bine!

Hei, lupule, nu urla în gura mare!
Fă-ți mâncare!

Hei, ursule, să-ți fie de bine dacă te-ai opărit,
că eu m-am îmbogățit!

Sfântă Duminică, n-ai venit?

Sfânta: Sărăcești ori bogățești
Prin ceea ce făptuiești!…
Fata babei: Când mă răplătești?
Sfânta: Du-te-n pod și ia cu tine
cutia ce ți se cuvine.

Și fata babei ieși din casă
Cu bogăția cea mai aleasă.

Doar că în timp ce-o căra,
Înfometa.
Cuptorul îi întinse plăcinte,
Dar ea nu putea mânca
De fierbinte.

Fântâna, cu apă până-n gură,
N-a vrut să-i dea o picătură.

Părul, cu multele pere ce-avea,
Pe când fata a-ntins mâna să ia
Se înălța, se înălța…

Iar cățeluța ce fusese rănită
Nu i-a dat niciun bănuț
Din salba ce-o purta la gât,
Aurită.

Ajunsă acasă, baba și cu fata ei erau convinse
c-o să fie de o și mai mare bogăție.
Doar că, îndată ce-au deschis lada fermecată
Le-a mâncat un balaur…turmentat.

Balaurul acela trăiește și astăzi sub soare,
E lăcomia din fiecare!

Moșneagul a rămas liniștit din partea babei, să știi,
Și avea nenumărate bogății.

A măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic,
Iar noi am aflat povestea de la paharnic.

Adică vornicelul de la noi din sat
Care ne-a pus și la jucat.

Dansul final îl încep împreună, dar este un final fals, așa încât un copil va întrerupe muzica pentru a pune publicului următoarea condiție :

Băiețoasa Forțoasa: Ies la aplauze doar dacă ne spuneți cine a jucat cel mai bine: actorii, personajele, sau noi, copiii?

Alex:
Stai! Nu cumva să faci această greșeală! Publicul te aplaudă sau iese din sală!
Când ești public, nu știi de mofturi, condiții sau teorii.
Dacă ți-a plăcut, mai vii.

Codruța:
Ceea ce vrem să înțelegi este foarte simplu și clar.
Fiecare actor are felul său de a sta în picioare, de a se mișca, de a vorbi, de a tăcea, de a gesticula.
(către copii) O sută de mii de fete de babe să faci, nu seamănă una cu alta, că nu-s cozonaci!
(către public) O sută de mii de fete de babe să vezi, pe toate le crezi.
Căci, dacă sunt făcute bine, fiecare fată de babă va semăna cu tine, cu el, cu ea, cu mine. Niciunul nu suntem la fel!

Dumitru (gelos):
Asta de unde e furată?

Codruța:
De la o bătrână profesoară care s-a lăsat studiată.

Dumitru:
Cum o cheamă pe ea?

Codruța:
Geta.

Dumitru:
Aha!

Sorin: Pentru ca o poveste să fie pe deplin fericită
Are nevoie să fie citită și ascultată,
Apoi imaginată, și jucată.

Băiețoasa Forțoasa: Nu vorbim, nu alergăm, vrem ca scena s-o spălăm.
Asta este scena noastră şi tăcerea e măiastră.
Din când în când, când ne-ntâlnim
Atât putem, să ne zâmbim.
Să ne-nclinăn, să ne-ascultăm
La teatru să ne concentrăm!

Monica Pisica: Nu înţeleg la ce ne foloseşte liniştea.
În mintea mea, liniştea e ceva chinuitor
care mă gâdilă la limbă de mor.
Când spui LINIŞTE şi mă gândesc, îmi vine să vorbesc.

Codruța, Alex, Dumitru:
Poate că ai dreptate.
Dar LINIŞTEA le ascultă pe toate!
Deci, dacă vrei să fii liniştit rău
Începe să asculţi
Tot ce e în jurul tău.

Melcul Andrei: Adevărul e că eu spun HOP
Când limita e-n propriul corp.
(către Luna Miruna) Oricât ai fi de balerină,
Grațioasă și senină,
Salvarea, ca să nu te plafonezi
Este să te exersezi.

Luna Miruna:
Exercițiile corporale
Elimină blocaje fizice și psihice banale.

Dan Ocheana: Când mergi pe scenă sau pe drum
Simți personajul ca un fum.
El e strămoșul din tine care din adâncuri îți vorbește.
Uită-te bine la el
Și ia-l de model.

Dumitru: Trebuie să recunoașteți, afară de orice teorie,
Că povestea mea a fost…o nebunie.

Codruța: I-ai învățat pe copii mai mult decât știi.

Alex: E o lege care spune că cel mai bine înveți
Predând altora!
Pe bune!
Toți vor face hora strigăturilor.


Sep 1 2011

Alt joc

Cuvântul inventat
L-am inventat pentru baieti, deci stiu sigur ca la ei merge.
Este pentru dezvoltarea memoriei.
Stăm în cerc.
Fiecare copil scoate un sunet (articulat sau nu – oftat sughiț strănut), o interjectie, o silaba, sau un cuvint. cel ce urmează va relua ceea ce a spus precedentul, astfel încât să formam la sfirsit un cuvânt din cite silabe (cuvinte, sunete) suntem.
Dupa citeva exercitii de acest fel recapitulam cuvintele inventate.


Aug 12 2011

La cafea, in vacanta – Despre sentimente

Mai reduc din restantele de lectura.
In timpul anului trecut am fost cooptata intr-un proiect despre emotii si sentimente la prescolari.
In timpul descifrarii proiectului pe care urma sa-l aplicam, am fost intrebata de cineva din echipa care este diferenta dintre emotii si sentimente. Pe cit de sincera fusese intrebarea, pe atit de sincer a fost efortul meu de a raspunde…Ne-am dat seama insa repede ca eram departe de a o feri un raspuns corect.

la o alta cafea, una de dimineta, am scris despre emotii. Am intilnit o carte, pe acelasi subiect, care credeam ca m-a clarificat(”Energetica subtila a fiintei umane”, de Doina-Elena si Aliodor Manolea).
Iata insa ca a aparut si a doua, despre sentimente, ceea ce e suficient sa ma bage in ceata:)
Ma refer la cartea cu titlul “Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata”, de Karol K. Truman.
(va urma)


Aug 2 2011

Primul an de teatru la prescolari – Bilant

S-a terminat nunta, am intrat in timpul de miere, ne pregatim de vacanta, asa ca imi permit luxul de-a scrie la “cafeaua
de dimineata”.
Incep cu restante care ma coplesc daca nu le “vars pe hirtie”.
Acum un timp mi-a trecut prin gind urmatoarea intrebare: “De ce nu am un blog mai specializat, cu un profil mai restrins, care sa poata fi urmarit cu sufletul la gura de persoane cu profil sau interes similar?”
Vai de mine, si raspuns credeti ca mi-a venit? “Din laudarosenie”, mi-a zis constiinta. “Vrei si tu sa te dai desteapta si in efortul asta pui laolalta articole cu CV, cu desfasuratoare de ore la prescolari, cu descriere de proiecte…in sfirsit, trimbitezi toate cite faci de nevoie ca si cind ar fi mari realizari intelectuale!”

Ce sa zic? Ma cam ustura sinceritatea constiintei mele, dar ca sa escaladez minciuna, ma las boxata de adevarul ei.
Si, uite-asa, recunoscind profilul epatant al blogului meu, ma apropii de urmatoarea realitate:

Se implineste un an de cind lucrez cu prescolari (si acasa si la gradinita). Sa stiti ca n-o fac din pasiune
Ma pasioneaza lucrul cu copiii, dar nu neaparat cu prescolarii. Prefer un nivel de intelegere mai ridicat, ceea ce imi asigura si o performata la nivel dereprezentari teatrale, deci, o anumita satisfactie profesionala.
Inainte de a face teatru cu prescolari ama vut un an de practica intr-o gradinita din Bucuresti, sub aripa unei calugarite catolice formata in Germania. Probabil ca am invatat acolo suficiente lucruri cit sa fac fata acestui an in care a trebuit sa ma descurc singura cu 70 de copii la gradinita si intre 8-12 acasa.
Ce sa spun,mi s-a ascutit un instrument de baza in lucrul cu orice tinar, anume,OBSERVATIA. Cu prescolarii am invatat ca nu conteaza ce imi propun eu sa lucrez cu ei, cit conteaza disponibilitatea lor de a lucra. De aceea, observatia e strins legata de JOC. Omul, la orice virsta, daca nu se distreaza si daca nu se joaca in timp ce munceste, nu intelege nimic. E nasol de tot sa fii depasit de dificultatea sarcinii in loc sa o escladezi prin bunadispozitie! Aceasta buna dispozitie care la copii merge clar pe filiera jocului e baza pentru dezvolatrea inteligentei si a creativitatii. Atentie la ce urmeaza sa spun, ca si pe mine m-a lasat cu gura cascata. La cei mici se observa urmaoarul adevar: ORICE REZULTAT, ORICIT DE BUN AR FI – CU ATIT MAI MULT DACA E CEL MAI BUN – NASCUT DIN COMPETITIE, NASTE SUFERINTA, SEPARARE INSINGURARE, SCADE NIVELUL DE PROFUNZIME AL LUCRULUI FACUT, SCADE NIVELUL DE BUCURIE PRIN IVIREA CONFLICTELOR CU CEI CARE PIERD.CACI OMANII, MICI SAU MARI, NU VREM SA PIERDEM, CI CREM SA CISTIGAM! DE ACEEA, ORICE CISTIG IMPOTRIVA CELUILALT NE VA INDEPARTA DE PROPRIA NOASTRA INIMA PRIN SEPARAREA DE COLECTIVITATE.Asta m-au invatat prescolarii prin plinsetele, racnetele, pumnii si suturile lor la fiecare pierdere dintr-un concurs.
Un alt aspect bun al lucrului cu ei este ca aceste mogildete, nestiind prea bine ce este politetea, nefiind suficient de inspaimintati incit sa elaboreze strategii de ascundere, iti cer ca profesor atita atentie, incit nu mai ai timp sa te dai mare. Cu cit te dai mai mare, cu atit e mai sigur ca ei vor racni mai mult!:):)
Un alt aspect ar fi ca cei mici sunt intr-adevar niste fiinte manipulatoare prin definitie si aceasta calitate e legata natural de natura lor fragila, precum si de lipsa unor alte cunostinte despre sine.
Aici e intrebarea mea: Ce anume ii poate creste unui copil constiinta de sine? Pentru ca altfel, la nivel intelectual, am descoperit ca au o rezistenta si o putere de inmagazinare cu mult superioare adultilor!!! Ar insemna ca misiunea noastra ne depaseste cel mai adesea, caci nu singura informatia si nu singur dresajul formeaza copilul. Pentru sporirea constiintei de sine a copilului trebuie sa dezvoltam noi personal un instrument de sporire a propriei constiinte…
Cam atit ar fi de spus la cafeaua din dimineata aceasta.
Nu stiu daca voi ramine preponderent in zona prescolara cu activitatile mele, dar ceva e sigur: lucrul cu aceasta categorie de virsta imi serveste drept baza de intelegere pentru toate celelalte categorii. Stiti care e comicaria? In afara de marimea la pantofi, pantaloni sau camasi, nu prea se schimba mare lucru o data cu virsta..:)


Jul 14 2011

Povestile fetelor

cuvintele pentru Francesca:
gargarita, zarzara, a ride

Povestea Francescai:
O gargarita a vazut o zarzara. A incercat sa o guste, voia sa stie ce gust avea. dar nu s-a gindit ca ar fi putut sa rida. Si a ris din cauza ca zarzara ii placea foarte mult si o fidila la stomac. (Gargarita si zarzara)

Cuvintele pentru Cezara: pantaloni, comedie, a bea

Povestea Cezarei:
Abia in comedie omul si-a pus pantalonii. Toti rideau pentru ca s-a prezentat pe scena fara tricou. (Barbatul grabit)


Cuvintele pentru Sofia:
Oua prajite, ghiozdan, a inota

Povestea Sofiei:
Azi dimineata mama lui Filip i-a pus in ghiozdan oua prajite. Filip si-a desfacut pachetelul in pauza mare si a vazut piinea cum inota in galbenus! (Piinea inotatoare)

Concluzie:
In urma acelorasi exercitii de imaginatie si dezvolare a vorbirii pe care le-au facut atit fetele cit si baietii, se se poate vedea cu ochiul liber ca fetele au nevoie sa se distreze in timp ce lucreaza, in timp ce baietii se distreaza lucrind!
Despre observatia aceasta vorbeste si atmosfera din grup in timpul lucrului. La sfirsitul celei de- a doua ore fetele erau obosite de atita gindit, coplesite de atitea cereri…baietii, in schimb, mai aveau nevoie si de o portie de joaca. De urmarit daca a fost un accident sau o constanta.
Pe data viitoare!


Jul 14 2011

Povestile luptatorilor Gabriel si Stefan

Sa creeze intimplari din trei cuvinte a devenit jocul lor preferat.

Cuvintele pentru Gabriel:
berbec
sticla de suc
a plinge

Povestea lui Gabriel:
Un om calarea un berbec si alovit o cafenea. cafeneaua s-a darimat si omul a furat o sticla de suc. In urma lui, vinzatotul plingea de-i sareau capacele!

Cuvintele pentru Teo:
floare
apa minerala
a se distra

Povestea lui Teodor:
A fost o data ca niciodata, o apa minerala. Mai tirziu am pus apa minerala intr-o vaza. Dupa 2-3 ore am ales o floare pe care am pus-o in vaza cu apa minerala. Mai tirziu au venit niste prieteni si ne-am distrat.

Cred ca la Teo vom lucra mai mult la capitolul imaginatie. A se exersa in imaginatie ii determina descatusarea sensibilitatii. Pina la urma o sa ne iasa. M-a suprins insa astazi la capitolul COLABORARE.

SUNT PRIMII MEI COPII CARE AU TRECUT PROBA ABILITATII DE A LUCRA IN ECHIPA. Au 8 ani. O sa ma uit de la citi ani se depaseste nivelul egocentric pentru a stabili daca este intr-adevar o performanta sau nu.
Le-am dat 3 cuvinte cu cerinta de a inventa intimplarea IMPREUNA. au reusit. A doua cerinta a fost de a juca intimplarea inventata. Au fost absolut deliciosi. fascinanti, stralucitori, caci avind deja intimplarea, nu s-au mai batut de la roluri,cum fac toti copiii pina la virsta lor!

Cuvintele pentru echipa Gabi, Teo:
frunza
ciocolata
a dansa

Povestea:
Au fost o data doi pirati. Erau pe mare. In timp ce unul conducea, celalalt se uita in zare. Deodata a strigat:
-Capitaneee!
-Ce e?
-La orizont e pamint!
Au aruncat ancora, au urcat pe insula si, cum mergeau, unul a dat cu capul intr-un copac. Din copac a cazut o frunza pe care scria:”Mergeti inainte!”
- Ca sa vezi, un munte de ciocolata! a zis capitanul. Au mincat si s-au distrat pina i-a luat durerea de burta si…s-au intors la corabie.

Concluzia lectiei:
La spectacolul de evaluare vom relua probe de genul acesteia, caci, supusi necunoscutului, le creste adrenalina , dar si capacitatea de a colabora!
Pe data viitoare


Jul 8 2011

LUPTATORII si povestile lor

Prin generozitatea parintilor lor, am trei baieti la grupa asta. O intuitie scurta m-a facut sa-i separ deocamdata de fete. Sa stiti ca pina la un punct, existenmta scolilor de fete si de baieti nu este chiar o prostie.
Ratiunea baietilor este de a lupta si de a cistiga, in vreme ce fetele nu simt nicio placere reala in asta.
Ele cultiva frumusetea in toate aspectele posibile. Fetele, prin umor, invata cum sa vorbeasca, in vreme ce baietii prin umorul pe care il facem, fie el si inglezesc, simt nevoia sa cistige.
Nimic nu are sens pentru ei daca nu exista o lupta pentru a fi cistigat.
Sunt adorabili si imi pare rau ca ii inteleg atit de tirziu! Ha-ha-ha!
Cind femeile se bat pentru drepturile lor adoptind atitudinea barbatilor, sa stiti ca au inchis intr-o cusca de aur ceea ce sunt ele cu adevarat si sufera profund in legatura cu asta. Tocmai suferinta le face sa dea in barbati, nici pe departe vreo dorinta de lupta. Femeile nu lupta. Ele cistiga in, prin, cu pace. La barbati asta se cheama diplomatie(pentru ca are intotdeauna un scop determinat); la femei, e starea lor naturala, e modul lor de a fi. Taria fiecaruia sta doar in autocunoastere si in impacarea cu sine.

Faptul ca i-am separat pe luptatori de fete, ne permite sa vorbim si despre punctele lor vulnerabile. Le da ragazul de a asculta intre mai multe concursuri despre ceea ce au de reparat, de perfetionat, de scos la lumina.

Dintr-un exercitiu de dezvoltare a vorbirii si imaginatiei selectam astazi povestile lui Teodor, Stefan si Gabriel.
Fiecare a primit cite trei cuvinte si a fost nevoit sa creeze o poveste pentru ceilalti. Dupa ce au creat povestea, i-au dat un titlu.
Cuvintele pentru Teodor:
Tricou, gaina, a se gidila
Povestea lui Teodor:
Gaina gidilicioasa
A fost cindva o gaina imbracata intr-un tricou. Intr-o zi, stapinul ei a venit la ea sa o caute de oua. Cum o cauta, a inceput sa o gidile intii pe la pene, apoi pe la fund si ea nu mai facea niciun ou din cauza ca ridea.
Cuvintele pentru Stefan:
Furnica, sort de bucatarie, a minca.

Povestea lui Stefan
Piratul fricos
Era odata un pirat care purta un sort in vreme ce conducea corabia. Intr-o mina tinea lingura si in cealalta paharul. De fiecare data cind invirtea roata aia de la corabie, paharul i se varsa pe punte. Deodata a vazut o furnica si a incep[ut sa strige:”Piraaati! Abandonati corabiaaa!” Si au sarit toti in apa.

Cuvintele lui Gabriel:
Dinti, a fulgera, urechi
Povestea lui Gabriel
Soldatii zapaciti
Au fost odata sase soldati. Intr-o zi s-a auzit un tipat. Toti l-au auzit, afara de unul. Capitanul a intrebat:”Tu chiar esti surd?” “Nu”, raspunse soldatul. “N-ai urechi?” Pe urma a venit noaptea si soldatii s-au culcat. S-a auzit un fulger. Soldatul surd s-a trezit si s-a dus la bucatarie sa bea apa. CInd sa duca paharul la gura s-a trezit capitanul din somn si a inceput sa tipe de spaima. Avea gura plina de carii. Soldatul I-a spus:”Spala-te si tu pe dinti!”


Jul 4 2011

Lectia despre umor

Cum ii explici unui copil ce este umorul? EL RIDE MAI DES CA TINE…
De aceea il rogi pe el sa-ti explice.

Intreb: La ce folosesc glumele?
Filip: La ris. Ma ajuta sa ma joc cu copiii. Ma ajuta sa rid si eu!

Cezara: S-a pacalesc pe mama.
Francesca: Pentru a putea sa atrag. Cind glumesti te asculta cineva, iar tu nu vorbesti degeaba.

Intreb: Cum ar fi viata fara glume?
Filip: Trista?…

Intreb: Cei mari glumesc cu voi?
Toti, in cor: DA!

LUCRURI SERIOASE PE CARE LE-AM INVATAT ASTAZI DE LA COPII
1. I-am rugat sa-si ocupe locurile pe scaunele si unul dintre ei s-a asezat pe toate scaunele disponibile sub pretextul ca il doare spatele!…
Atunci ceilalti si-au luat pernutele si s-au asezat pe jos, binevoitori sa asculte lectia mai departe.
Ce am invatat eu si i-am spus si copilului cu dureri de spate: CIND ADUNI MAI MULT DECIT ITI TREBUIE ITI PIERZI PRIETENII.

2. Este ceva care se cheama “nemultumirea de sine”. Nu cred sa fie un semn ce apartine in eclusivitate tipului perfetionist. O intuiesc mai degraba drept boala spirituala si vine foarte probabil din insuficienta aprecierilor. In cazul in care boala se instaureaza in suflet, nu-i mai poti aprecia nici pe ceilalti.
Am invatat asta de la o fetita:
Trebuia ca fiecare sa spuna o gluma si, in cazul in care ne facea macar sa zimbim, sa primeasca de la fiecare spectator cite un punct. O fetita nu a dat punctul in mod constant niciunui coleg. Cu toate acestea, cind a venit rindul ei sa spuna gluma, colegii s-au lasat amuzati si i-au dat punctul de care ea i-a lipsit cu consecventa, astfel incit a iesit la sfirsitul concursului cu maximum de puncte.
Dupa ce si-a gustat victoria am intrebat-o daca i-a placut totusi ceva, caci in mod evident o alta fetita fusese cu mult mai comica decit ea. “Mi-a placut, s spus cistigtoarea, dar nu m-a facut sa rid, asa ca nu i-am dat punctul.”
I-am dat o tema pe care ar trebui sa mi-a fac si eu in seara asta: invata sa recunosti cind unele lucruri iti plac. Sa nu fie seara in care sa te culci fara sa te gindesti ce anume ti-a placut in ziua respectiva.

Mie astazi mi-a placut faptul ca, anuntindu-mi o stare de hiperoboseala, sotul meu m-a lasat sa ma odihnesc si chiar m-a ajutat in citeva lucruri casnice. Desi e luni a fost ca o zi de duminica.(Cu momentele de meditatie aferente).
3. Am invatat un exercitiu pentru atentie. Pentru ca toti imi cereau sa “cinte la pian” in timpul cursului de teatru, le-am cerut sa o faca pe rind grupind sunetele cite doua sau trei. In timpul acesta, ceilalti copii lasindu-se patrunsi de sunete exprimau in corp emotiile induse de acestea. E un exercitiu de expresivitate corporala care va ramine.
Numai bine si …Pe miine. Miine invatam de la o grupa de baieti.


Jun 29 2011

Program de vacanta

Vara aceasta s-a deschis programul la Casa cu Teatru cu un spectacol oferit de copiii de la gradinita “Surorile Providentei” copiilor deja participanti la proiectul Casa cu Teatru.
Obiectivele verii:
Copiii din proiect – multi dintre ei, fosti elevi ai gradinitei “Surorile Providentei” - realizeaza un spectacol de dans, cintece si glume pe care il vor prezenta incepind din toamna actualilor elevi ai gradinitei “Bucium”.
Spectacolul va putea fi jucat la scoala fiecarui participant la curs.
Inregistrarea glumelor din spectacol in cadrul emisiunii “Recreatia mare” (Radio Iasi)

Casa cu teatru ofera, o data pe luna o intilnire formativa parintilor copiilor participanti la curs.
Vara aceasta, avem in program UMOR ENGLEZESC.


Jan 15 2011

Alt șoarece și o pisică, de Dumitru Mazilu

Ora de actorie pentru  adolescenți.

 Ai cinci minute să înveți textul. Nu-i subapreciați pe tineri când nu au răbdare. Cel mai adesea au o memorie cu mult superioară vouă. Dacă-și pun mintea cu cei de la catedră, sunt pur și simplu uimitori.Vreți să vă spun ceva?  L-am rugat să vizualizeze textul și i-a luat mai puțin de cinci minute ca să-l învețe.

Apoi, întrebări ajutătoare: Despre ce e vorba în text? Chiar dacă  vocabularul lui de omuleț necitit nu te satisface, lasă-l să judece textul chiar și cu un vocabular de 4 cuvinte. Îl va judeca bine.

Ce personaje vorbesc? Cum mânâncă pisica șoareci? N-a văzut niciodată o pisică și un șoarece împreună. Explică-i fenomenul și roagă-l să se uite pe net. Jocul pisicii cu șoarecele întrece cu mult noțiunea noastră de foame, întrucât are ca interludiu jocul. Întreabă-l pe el cât e dispus să facă glume când îi este foame cu friptura pe care tocmai i-o pune mama în farfurie. Și multe alte întrebări ca să-l trimiți spre voluptatea pisicii în joc.

Pe urmă, dacă tot e timid și se uită în toate părțile, stinge-i lumina și lasă-l să vorbească textul pe întuneric; așa se concentrează și vizualizează mai bine.

E cel mai bun elev. Știi de ce? Pentru că îi place să fie sensibil, să vorbească despre sentimente, să se exprime pe sine. Îi cam lipsesc instrumentele. Tu ești dator să îl ajuți să le ascută. Pentru că el abia așteaptă. Doar de asta vine la teatru chiar și când e singur într-un grup care nu-l conține decât pe el, chiar și atunci când e abătut din cauza problemelor pe care le are la școală, chiar când e pur și simplu deprimat de tot și abia își târâie picioarele, ajungând astfel la Casa cu Teatru doar pe la jumătatea orei. Data trecută a fost pentru prima dată cț=ând a ajuns la fix. Bravo!

Un șoricel,

bietul de el,

Fusese prins de o pisică

Și – fără frică-

Pățitul,

Își aștepta – mă rog – sfârșitul.

-          O, ce noroc ai șoricele

C-ai nimerit  ghearele mele.

Deși nu-s vegetariană

Și-n general nu fac pomană

Să știi că n-am să te sacrific;

Nu te mănânc,

C-am reușit să-mi identific

Un sentiment mult mai adânc!

Un fel de dragoste – aș spune –

Și sinceră mărturisesc

Că am o mare-afecțiune

Pentru tot neamul șoricesc!

Și-apoi, ce mai încolo-ncoace

Cu vorbe ne-ndestulătoare:

Eu vreau în veci să fie pace

Între pisici și rozătoare!

Morală: Nu-i nimic fantastic

Când șoricelul e din…plastic!