Jul 11 2011

Idee la cafea

Proiect cursuri pentru formatori pe care le predau succesiv participantii. Aprofundarea relatiei predare-invatare.


Jan 30 2011

Curs de formare pentru educatori

Azi dimineata m-am trezit la 3.00, cu gindul la un curs de formare pentru educatori. Ideile mi se roteau in cap cu o atit de mare viteza si sinteza, incit nu cred ca mai pot surprinde intensitatea acelei ore daca nu m-am ridicat sa scriu.
Voi face o incercare, cu toate acestea, in ideea ca ma va ajuta la timpul potrivit in configurarea cursului.

Am stabilit citeva elemente de baza ca:
intratul in clasa
Intratul in clasa echivaleaza rasucirea cheii de masina in contact. A intra in clasa avind gindurile in alta parte inseamna a absenta.
Traim in timpuri Ccnd orgoliul lui “a avea” a fost depasit de orgoliul lui “a sti”, in detrimentul starii de “a fi”. Doar aceasta stare garanteaza viata:”Eu sunt cel ce sunt”, spune Isus, anuntind pericolele si salvarea lumii cu multe mii de ani in urma.
A intra in clasa si a crede ca stii, a intra in clasa pentru a-ti exercita puterea, autoritatea, te scoate din start de pe orbita lui a fi, de pe orbita vietii. A intra in clasa cu aerul superioritatii, sau cu cel al dispretului, ori cu cel al ignorantei pentru ceea ce esti, te transforma in SECERATOR de viata, in loc de SEMANATOR.
a INTRA IN CLASA IN ABSENTA TA, INSEAMNA SA GENEREZI ABSENTA.
Este esential ca inainte de intrarea in clasa sa invoci lumina, sa-i fii supus spre a te lasa condus in ciuda certitudinilor si incertitudinilor de pedagog. Este esential ca intrarea in clasa sa fie o plecare a capului, o disponibilitate in a servi elevul si mai putin in a-l invata, pentru ca singur, fiecare dintre noi are aceasta capacitate. Cind Isus s-a aplecat sa spele picioarele lui Petru, Petru ne-a aratat generatia care suntem:intre invatator si discipol/elev e un raport de putere. Or, Isus, aplecindu-se asupra picioarelor discipolilor, le-a aratat clar ca raportul de putere nu are ce cauta in aceasta relatie! “Eu am venit sa slujesc, nu sa fiu slujit!”Cu alte cuvinte, in codul nostru de putere, daca nu esti elev in fata elevului tau, nu ai efectiv nici o sansa de a-i fi invatator, caci, daca esti mai mare decit elevul in fata elevului, in loc sa-l dezvolti, il oprimi, il suprimi. El va intra in jocul acesta al puterii si astfel e “care pe care”. Relatia de invatatura devenind una conflictuala si de razboi, fundamenteaza orice alt proces de invatare al adultului…
a fi elev si nu profesor;
nu predai niciodata ceea ce stii (din motive de putere, nici un elev nu accepta ceva ce nu stie el), ci doar transmiti ceea ce esti. Pentru asta, ai nevoie de relatie cu elevii. Cita vreme cunostintele tale nu sunt incorporate in a “a fi”, nu faci decit sa dai vid in jur, adica o informatie care iese din fiinta elevului cu viteza cu care a intrat.
aprecierea fata de elev se produce intotdeauna in coordonatele personalitatii sale si nu conform vreunui standard impus. Cu alte cuvinte, orice depasire a unei limite personale inseamna un succes ce apartine cu desavirsire si in totalitate elevului respectiv. Ca sa poti aprecia limitele si evolutia cuiva, trebuie, cu siguranta, sa ai habar asupra propriilor limite si evolutii, sa intelegi pe propia piele ce efort presupune natura miscarii interioare.
Cred ca, a fi pedagog in zilele noastre, necesita inainte de toate, o pregatire spirituala. In absenta acestei pregatiri, orice act de invatare devine o irosire de sine.


Jan 30 2011

Pilula pentru parinti 3

Relaţia copil – părinte
Daca un copil traieste cu rusine, invata sa se simta vinovat.
Daca un copil traieste cu toleranta, invata sa fie rabdator.
Daca un copil traieste cu incurajare, inavata increderea.
Daca un copil traieste cu recunostinta, invata sa aprecieze.
Daca un copil traieste cu corectitudine, invata ce e dreptatea.
Daca un copil traieste cu siguranta, invata sa aiba incredere.
Daca un copil traieste cu aprobare, invata sa se placa pe sine.
Daca un copil traieste cu acceptare si prietenie, invata sa descopere dragostea in lume.

Incurajare sau lauda

Incurajarea

- se face pe baza de echivalenta. Celalat este luat in serios.
- nu pune conditii
- compara cu cel care se vorbeste, cu calitatile lui
- se refera la fapta si este o constatare facuta pe moment
- ridica valoare de sine si sentimentul de comuniune sociala

Exemple de incurajare:
E foarte dragut ca vrei sa ma ajuti dar de data asta vreau sa o fac singur.
Stiu ca vei reusi, trebuie doar sa te straduiesti mai mult.
Voi doi sunteti singurii care puteti rezolva cearta voastra.
Desenul tau e reusit, ai fi putut sa-l si colorezi?

Lauda
- are un efect injositor, mareste relatia inferioritate-superioritate
- deseori exista un dar
- apar comparatiile cu ceilalti
- se refera la faptas, nu la fapta, are efect de judecata absoluta
- cere o straduinta nevrotica spre superioritate, creeaza dependenta

Consecintele stilurilor parentale

Ce stil ai ca parinte ? Ce fel de parinte esti?

Urmatoarele lucruri sunt consecinte probabile ale stilurilor parentale percepute in copilarie si concluziile trase. Lucrurile pot sta insa si altfel. Nu este ca un fel de determinism. Intotdeauna alegem cum sa ne purtam, e drept ca nu suntem mereu constienti de alegerea facuta.

Democratic

Ca adult ajunge sa aiba o atitudine pozitiva, sa vrea sa-si imbunatateasca viata. Vrea sa-i ajute pe ceilalti, sa contribuie. Poate sa conduca dar si sa fie cooperant. In relatiile intime se simte egal cu partenerul. Ofera grija si iubire.

Prea liber
Rasfatat, plictisit, fara vointa, fara initiativa. Asteapta de la ceilallti sa-i anticipeze dorintele. Nu-i place sa munceasca nu persevereaza. Se ataseaza de parteneri indulgenti, incearca sa inspire mila.

Prea supus
Este impulsiv, dificil, extravagante, are accese de furie. Este obisnuit sa faca numai cum vrea el, nu se gandeste la ceilalti. Asteapta admiratie pentru eforturi modeste. In cuplu vrea in permanenta ca partenerul sa se ocupa de el.

Prea costrangator
Vrea totul sau nimic.Poate face pe seful, e rebel dar poate sa se si supuna, amana mereu. Casatoria e vazuta ca o datorie, relatiile nu-i aduc satisfactii.

Perfectionist
Frecvent deprimat. Viata e vazuta ca o lupta fara satisfactii. Nu accepta laude. Se simte superior, poate fi critic si greu de multumit. Trebuie a se intreaca mereu pe sine. In relatie nu e afectuos, cauta mereu partenerul perfect.

Excesiv de responsabil
Foarte greu se relaxeaza. Isi asuma mai multe obligatii decat poate duce. Se simte presat, se teme de esec. Nici in relatie nu se relaxeaza si-i este greu sa petreaca timpul liber cu familia.

Neglijare
Impulsiv, vrea sa-si umple un vid permanent, este singur. Are relatii superficiale si pe care le exploateaza. Pastreaza distanta. Poate sa fie orientat excesiv spre afirmare sociala si bunastare materiala. Vrea ca partenerului sa-i fie parinte, sa primeasca atentie nelimitata. Poate avea mai multi parteneri deodata ca sa obtina cat mai mult pentru sine.

Respingere
Ostil, suspicios, distant. Se simte fara valoare, e foarte sensibil la esec, prefera sa munceasca singur, ii plac animalele.Este insetat de dragoste dar se asteapta sa fie respins. Atras de parteneri duri.

Cu pedepse
Se simte nedreptatit, asteapta revansa. Invidiaza, e gelos, pedepseste si asteapta sa fie pedepsit. Atras de profesii rigide, munceste excesiv.In relatia intima poate fi abuzator, infidel, gelos.

Hipocondriac
Preocupat excesiv de sanatate, se trateaza mereu. Ii place ca ceilalti sa-l compatimeasca. Munca e o povoara. Partenerul trebuie sa joace rol de medic sau de asistenta nu simte placere si nu-si doreste raporturi intime.

Stimulativ din punct de vedere sexual
Tendinta de a sexualiza aspecte diferite ale vietii sau dimpotriva, respinge.Se foloseste de atractia sexuala pentru diverse beneficii. Poate sa-si foloseasca partenerul.

Scopurile gresite ale comportamentelor dificile ale copiilor
Dupa cum spuneam copiii pot interpreta gresit atitudinile parintilor, se pot simti frustrati, descurajati si astfel ajung la comportamente neadecvate. Pe masura ce descurajarea lor creste trec de la un scop la altul. Mai intai incearca sa obtina atentie. Daca simte ca a esuat, e ranit si vrea sa se razbune. Apoi intra intr-o lupta pentru putere si daca nici asa nu simte ca e valorizat, ca apartine, renunta total, se izoleaza, se retrage.

Atentie excesiva

Prin comportamentul sau copilul vrea recunoastere . Uneori incearca sa atraga atentia excesiv si intr-un mod negativ. Isi intrerupe parintii, este hiperactiv, zgomotos, pune intrebari intr-una, face pozne, are obiceiuri proaste. Sau dimpotriva afiseaza slabiciune sau este sarmant.
Reactia parintilor. Sunt exasperati, la capatul rabdarii, vor sa aiba liniste. Isi cearta copiii fara succes. Comportamentele se repeta.

Putere

Este agresiv, rebel, refuza, nu se supune, minte, are crize de nervi, o face pe seful. Poate manifesta si o opozitie pasiva prin suptul degetului, minciuni, lene.
Reactia parintilor. Adesea ei intra in aceasta lupta pentru putere. Se simt frustrati, devin din ce in ce mai autoritari crezand ca nu sunt destul de fermi. Asta nu face decat sa accentueze comportamentul copiilor.

Razbunare

“Ma ranesti, ma pedepsesti si eu voi face la fel”. Violent, ursuz, ranire afectiva sau fizica a celor din jur sau autoagresiune.
Reactia parintilor. Se simt raniti, cred despre copilul lor ca este rau, obraznic si ajung sa-l raneasca la randul lor.

Retragere

Nu are chef sa faca nimic, incepe ceva dar renunta usor, se izoleaza de ceilalti. Este expresia celui mai inalt grad de descurajare pe care o resimte.
Reactia parintilor. Se simt neajutorati nu stiu ce sa-i mai ofere copilului, vor sa-l ajute cu orice pret. In schimb nu primesc nici un raspuns.


Jan 24 2011

Binecuvintate compromisuri

Zilele trecute m-am trezit la 5 dimineata, cu gind sa gasesc o carte. N-am gasit-o; in schimb, am dat peste alta. Foarte importanta. Musai sa va impartasesc din ea. Bine e din cind in cind sa mai citesti cite un vizionar. Iti dai seama ca timpul in cate traiesti nu este decit ocazia prin care poti exprima ceea ce crezi. Asa ca, in dimineata aceasta la cafea, va impartasesc  un fragment din “Antropologia generala ca baza a pedagogiei”, de Rudolf Steiner. O conferinta din 20 august 1919.

Este necesar sa incheiem compromisuri. Compromisurile sunt necesare pentru ca nu am ajuns inca pina la a realiza cu adevarat o fapta libera. Statul ne va prescrie teluri rele de invatare, finalitati proaste. Aceste scopuri sunt cele mai proaste imaginabile si va trebui sa facem din ele cele mai inalte posibile. Politica, activitatea politica de acum se va manifesta prin aceea ca ii va trata pe oameni in mod sablonard, ca va incerca intr-o mult mai mare masura ca pina acum sa-i incadreze pe oameni in sabloane. Oamenii vor fi tratati ca niste obiecte ce vor fi trase pe sirme si se va crea inchipuirea ca asta inseamna cel mai mare progres imaginabil. Se vor organiza asemenea lucruri precum sunt institutiile de invatamint – intr-un mod neadecvat si cit se poate de trufas. Un exemplu si o anticipare a acestora este constructia scolilor bolsevice ruse, care sunt adevarate cimitire ale oricarui sistem real de invatamint. Vom avea de sustinut o lupta dura impotriva lor, dar trebuie sa facem acest fapt de cultura. Vom avea de armonizat aici doua foste contradictorii. Pe de o parte, trebuie sa stim care ne sunt idealurile si va trebui, de asemenea, sa avem totusi si mladierea adaptarii la ceea ce se afla departe de idealurile noastre. Cum se armonizeaza aceste doua forte, va fi dificil de realizat de oricare dintre dumneavoastra. O vom putea realiza doar daca fiecare isi implica intreaga sa personalitate, de la bun inceput. de aceea, vom organiza scoala nu in maniera de guvernare, ci de administrare, si o vom conduce in mod republican. Intr-o republica profesorala reala nu vom avea, drept capitonaj, prescriptiile ce provin de la rectorat, ci va trebui sa aducem/ sa purtam in noi/ ceea ce ne da posibilitatea, ceea ce ne da fiecaruia intreaga raspundere pentru ce anume avem de facut.Fiecare trebuie sa fie, de la sine, pe deplin responsabil. Vom putea crea un inlocuitor al rectoratului prin faptul ca organizam acest curs pregatitor si ca asimilam prelucrind aspectele ce fac din scoala o unitate. Aspectul unitar ni-l vom insusi prin curs, daca vom lucra cu adevarat serios.

Sep 24 2010

mesajul zilei

Te uiti zilnic la stirile tv? Vezi zilnic lipsa de siguranta pe chipul colegilor de serviciu? In casa ta strigă ori se imbufneaza cineva aproape zilnic din cauza ingrijorarii pentru ziua de miine? Poate esti chiar tu persoana aceea? Poate sunt chiar eu?
Iti dau o reteta; am primit-o si eu, la rindul meu, acum citeva zile: Asigurati-va sufleteste (legati-va cu inima unul de altul) si asigurarea materiala va veni de la sine, imediat dupa aceea.

Mai cred ceva: Dupa cum cei de la tv si-au facut profesie din a ne speria zilnic prin anunturi profesionale, tot astfel si cerul si-a facut profesie din a ne anunta zilnic solutii – nu de supravietuire, culmea! – ci de viata. Nu te cred daca-mi spui ca n-ai primit niciodata un mesaj in inima. Acela e butonul pe care trebuie sa apasam, ca sa traim bine!… Acolo e sursa impartiala a adevarului despre viata noastra. Acolo e nevoie sa ne tinem ochii atintiti ziua si noaptea: spre inima.
Have a good day!


Sep 20 2010

mesajul zilei

Azi, la cafea: În afara noastră nu există distanțe mari sau mici; de fapt, nu există distanțe. Singura distanță care se poate creea, e doar între inimi.


Sep 17 2010

copii cu vocație și copii fără vocație?

Bunădimineața! S-a cam terminat cafeaua, totuși nu pot să nu mă țin de cuvânt: Astăzi, nuanțe despre creșterea corectă a copiilor. Atenție, creștertea corectă a copiilor înseamnă înainte de toate, atitudinea corectă a adulților ce îi înconjoară.

Nu sunt foarte capabilă în a face sinteze, în schimb ador să fac asociații libere.  Acesta e motivul pentru care citez doi autori  atât de diferiți fără să fac vreun alt comentariu. Pentru că, în mintea mea, asocierea liberă a unor aspecte care  par să nu aibă prea mare legătură, permite conexiuni noi la ideea respectivă.


Încep cu Rădulescu Motru, din cartea despre vocație: “ Sunt unii părinți care se arată foarte foarte optimiști, iar alții care se arată foarte pesimiști în ceea ce privește viitorul copiilor lor, deși nu au apucat să vadă decât foarte puțin din manifestările acestora. Un mic fapt de deșteptăciune pune pe unii în admirație, iar pe alții, tot așa, un mic fapt de prostie, îi pune în disperare. Se înșală însă, atât unii cât și alții. Vocația nu se cunoaște așa de dimineață, cum ar  fi să credem după proverbul popular. Se cunoaște de dimineața copilul care are să fie sănătos și copilul care are să fie bolnăvicios fizicește, dar nu se cunoaște vocația pe care o va avea copilul. Căci vocația stă în îmbinarea socialului pe biologic, în virtutea  însăși a altoiului culturei sociale. (…) Copilul vine pe lume cu aptitudini individuale; nu vine cu o vocație. Vocația isese din îmbinarea aptitudinilor sale individuale la o finalitate socială. Unde societatea nu și-a dobândit o structură unitară, din care să  pornească o fenalitate armonică pusă în serviciul idealului, acolo nu poate să fie vorba nici de vocații.

Cu aceasta venim la o învățătură importantă pentru viața practică, și anume: să nu ne așteptăm, ca din cultivarea individualității copilului are să iasă întotdeauna o  înmulțire a vocațiilor.

Individualitatea copilului, ea singură, fie cât de bogată, nu poate duce la o realizare culturală, câtă vreme în mediul social nu se găsește o finalitate în”obilată de ideal. Un popor poate prezenta individualități puternice, uriașe chiar, fără ca aceste  individualități să îndeplinească rolul de vocații. Dacă lipsește din mediul social  structura unitară a idealului, individualitățile rămân anarhice, adică sălbatice. Ele nu contează pentru istoria omenirii decât ca fapte brute. Vocațiile, și mai ales vocațiile puse în serviciul conducerii societății, vin numai din altoirea cu idealurile culturii. Individualitatea este o răsadniță pentru sămânța idealului.(Puterea vocației nu stă în individualitate, ci  în înlănțuirea individualității la finalitatea unui ideal.)”

Cu alte cuvinte – scuzati comentariul ieftin – nici urmă de vocație într-o societate lipsită de idealuri.


Sep 16 2010

Aveti grijă, la copii!

Haios, nu? Grija cea mai mare nu e dacă să-i faci ori să nu-i faci, ci cum îi crești – fie că e vorba de copiii tăi, fie că e vorba de copiii vecinilor, ai șefilor, ai angajaților, ai dușmanilor sau ai prietenilor.
Se vorbește des în lumea crizată, așa-zis civilizată, despre împădurire; despre echilibru ecologic prin evitarea consumismului, a risipei; despre reîntoarcerea la natură ca sursă de lux.
În egală măsură, prinsă în capacana goanei după un trai mai bun, toată planeta se ferește de copii. Dar ce te faci cu aceia care deja au venit?! Musai să-i creștem… E unul dintre hobby-urile mele. Mai mult decât copacii, sănătatea planetei înseamnă creșterea copiilor. Cu niște copii crescuți corect, viața merge mai departe!
Punem o muzică, bem o gură de cafea și o să vin cu un citat privind copiii din cartea lui Rădulescu Motru despre vocație. După aceea, o să mă opresc pe aceeași temă, abordată însă de James Redfield în cartea Profețiile de la Celestine


Sep 14 2010

a citi, a reciti (continuare)

3. Se pot cultiva vocațiile?

Dacă așa stau lucrurile, atunci problema anunțată de noi mai înainte devine de o mare actualitate.

Se pot cultiva vocațiile?

Vocațiile până acum erau lăsate pe seama instinctului. Fiecare popor, pentru noua sa adaptare, își producea vocațiile de care avea nevoie. Astăzi însă instinctul este înlocuit prin școala rațiunii. De ce nu s-ar putea vorbi și de o pedagogie socială a vocației?

Vorbim de o medicină socială care are drept scop să prevină bolile contagioase; de o igienă socială, care drept scop întreținerea  sănătății publice; de o eugenie care are drept scop perfecționarea rasei omenești -  de ce  nu am vorbi și de o pedagogie socială a vocației care să aibă scopul de a arăta condițiile în care se pot produce vocațiile trebuincioase unui popor?(…)

Mareșalul Lyautey, despre care am vorbit mai sus, a ieșit dontr-o școală militară. Din orișice școală militară ar fi putut ieși? Desigur că nu. O școală militară fără disciplină și fără avânt patriotic, n-ar fi format în Lyautey pe omul de vocație de mai târziu. Extrema conștiiciozitate  a lui Lyautey a găsit în atmosfera școlii militare franceze, o condiție prielnică de dezvoltare. Și acesta este cazul cu totți oamenii de vocație. În mediul serios comercial englez, prosperă vocațiile comerciale. În mediul  serios al universităților germane prosperă vocațiile științifice. În mediul serios revoluționar italian și rusesc s-au format voacațiile lui Mussolini și Lenin. Improvizația nu este o școală pentru vocație. Dintre sceptici și farsori ies cel mult oratori; niciodată oameni de vocație.

Prima condiție pentru vocație este seriozitatea instituției în care își face prima sa educație acel dotat de natură cu dispoziții fericite. Instituțiile serioase sunt în fiecare țară singurele pepiniere ale oamenilor de vocație. poporul, prin bunul său simț, a și întrevăzut acest adevăr de mult. Spre direcția spre care și-a îndreptat el nădejdile a indicat și direcția de unde așteaptă vocațiile.

Noi românii așteptăm să ieșim din criza  economică, din criza politică, din criza  culturală și din tot felul de crize reale și imaginare. Care să fie instituția noastră sănătoasă, instituție menită să formeze pentru viitorul țării pepiniera vocațiilor?

Eu nu am un răspuns la acastă întrebare, am căutat însă să mă informez despre ce ar putea răspunde alții și am aflat din ziare, că toate instituțile noastre publice sunt fără vlagă. Biserica, armata, școala sunt în scădere. Comerțul, industria sunt bolnave. Agricultura este moartă.

Așa scriu ziarele.

Această lipsă de prestigiu a instituțiilor noastre trebuie să ne dea de gândit.

De unde se vor naște oare viitoarele noastre vocații?

Căci are dreptate M. Eminescu, când zice:  Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelei!…


Sep 13 2010

a citi, reciti (continuare)

2. Schimbarea de mediu si vocatia

Schimbarea de mediu georgrafic nu se întâmplă prea des la un popor. De întâmplat totuși, se întâmplă. Căci prin mediu geografic nu trebuie să înțelegem numai pământul, ci complexul de relații comerciale și industriale pe care le dă pământul. Un popor care locuiește lângă mare, sau lângă un  mare fluviu, câtă vreme nu cunoaște arta navigației, trăiește într-un alt mediu geografic decât după ce cunoaște această artă. El poate să fie într-un mediu agricol și pe urmă să treacă într-un mediu comercial. Câteodată este suficientă descoperirea unui singur element cuprins în pământul pe care locuiește poporul pentru ca schimbarea mediului să se producă.  Descoperirea cărbunelui și a petrolului, a oferit ocazii pentru o asemenea schimbare. În unele cazuri, nici nu este nevoie de a se descoperi ceva nou; este destul ca constelația popoarelor învecinate să se schimbe, pentru ca și mediul geografic al unui popor să fie altul. Mediul geografic este așadar variabil ca și fazele civilizației.

Schimbarea de mediu atrage după sine o nouă adaptare. Iar adaptarea se face prin mijlocirea oamenilor de vocație. Continue reading