Oct 13 2009

Jurnal de repetiţii, la 5 texte scurte de Eugène Ionesco

 

regia: Alexandru Dabija

Teatrul Odeon

premiera: 4 aprilie, 2007

 

 Repetiţie de lumini: marţi seară, 27 aprilie 07

       Dabija, făcând câţiva paşi pe scenă, înainte să vină actorii, îmi spune: „Textele  lui nu sunt  mobilizatoare. E greu să le montezi. Logica lor e folosită ca mijloace de tortură (repetiţiile, salturile, revenirile). Îi răspund: „ Păi de aceea am venit la dumneavoastră, că şi mie mi-e greu să le citesc!”

     Cu cortină sau fără: Dabija stătea  în primul rând, eu în al doilea. Nu prea aveam perspectivă, mi-era greu să înţeleg multe lucruri de pe scenă, stând atât de aproape de ea. Multe momente, deşi erau jucate în esenţă la fel, şi-au schimbat semnificaţia la premieră numai pentru că mă aşezasem în lojă.  Cu toate acestea şi când stăteam în rândul doi ştiam că nu e un loc bun, de aceea m-a surprins Dabija  când, la întrebarea „Cum începem?”, a răspuns în câteva secunde, fără să ia distanţă: „Cu cortină şi cu gong, că e prea dezolant  decorul ăsta.”

     În lumina abia făcută: Toni execută aceleaşi mişcări, totuşi scena lor devine altceva, pentru simplul motiv că actriţa joacă impactul cu lumina. Realitatea mai capătă un detaliu;  acum e semiîntuneric. O fiinţă mică, deschizând o uşă dintr-un zid alb, apoi mişcându-se de-a lungul lui,  provoacă o imagine de claritatea şi simplitatea  unui cadru de film.

     Zidul e aşezat în scenă  aproape în diagonală, are o consistenţă ce imită calcarul şi un burlan de tablă montat  pe colţul din avanscenă; continuă cu o latură mai scurtă, ce duce mai departe de arlechin. În faţa zidului, actorii se mişcă şi relaţionează numai de-a lungul lui, întocmai ca umbrele chinezeşti pe pânză.  Aceasta e trimiterea pe care chiar regizorul a verbalizat-o la un moment dat, totuşi, poate pentru că eu n-am văzut prea multe umbre chinezeşti în viaţa mea, mie zidul alb, prezenţa actorilor şi lumina care cade  difuz, dar în exclusivitate pe locul unde se petrece fiecare scenă, îmi evocă  nişte cadre de film turnate în exterior, exact la lăsarea serii. 

     Cuvântul de ordine la repetiţii: „Celibidache”.  Personal, aş traduce asta prin precizie, pasiune şi geniu. Ceea ce li se cere actorilor în mod explicit prin Continue reading


Oct 13 2009

CINCI TEXTE SCURTE- FIDELITATEA CA O CONDIŢIE CREATOARE

     Cinci texte scurte de Eugen Ionesco vor fi montate în premieră în Romania, de regizorul Alexandru Dabija, la Teatrul Odeon, şi vor avea premiera între 31 martie şi 3 aprilie. Spectacolul, care poartă numele de “Ionesco – cinci texte scurte”, are avanpremiera pe 31 martie, la Teatrul Odeon, de la ora 19.00. Cele cinci texte de Eugen Ionesco sunt “Îi cunoaşteţi”, “Salonul Auto”, “Guturaiul Oniric”, “Fata de măritat” şi “Lacuna”, şi au apărut în 2002 la Editura Humanitas în volumul “Teatru IV. Teatru scurt”.
Traducerea pentru piesa regizată de Alexandru Dabija a fost făcută de Vlad Russo şi Vlad Zografi. Scenografia piesei este semnată de Alexandru Dabija şi Laura Paraschiv, iar muzica, de Ada Milea. Din distribuţie vor face parte Dorina Lazăr, Antoaneta Zaharia, Oana Ştefănescu, Ionel Mihăilescu, Gelu Niţu, Niculae Urs şi Pavel Bartoş.

 

 Anul acesta, printre nominalizările de la premiile UNITER, la categoria Cel mai bun spectacol şi Cel mai bun regizor, putem urmări anul acesta o piesă şi o personalitate teatrală  de care ne simţim legaţi printr-o conjunctură de netăgăduit: pregătirea unei teze de doctorat pe subiectul „Alchimia absurdului în teatrul lui Eugène Ionesco” – ne referim la spectacolul Ionesco- Cinici texte scurte, în regia lui Alexandru Dabija.

             Un spectacol ridicat în zece zile şi la repetiţiile căruia am avut privilegiul să asistăm. Când spunem „privilegiu” ne gândim atât la permisiunea domnului Alexandru Dabija, cât şi la împlinirea unui vis mai vechi, anume de a urmări un Ionesco pas cu pas, printre  legile şi capcanele scenei.

            În finalul jurnalului de repetiţii, care s-a  oprit la avanpremieră, am notat următoarele:

     „După spectacol, actorii erau prea obosiţi pentru discuţii suplimentare. Unii dintre colegii lor de breaslă care se aflaseră în sală, acum comentau în derivă, pentru că nu poţi spune nici măcar din politeţe că vreo piesă de a lui Ionesco  poate fi subiectul unui mare spectacol. El a scris un Continue reading