Lectura la cafea

Ar trebui să iau o piatră în gură…N-am mai scris pe blog de prin noiembrie, anul trecut. Ce bine că există blogulețul ăsta! Este pentru prima data când realizez că îmi prinde bine: creează posibilitatea unei opriri și a unei întoarceri; un răgaz care permite relectura vieții. Același lucru reluat în perioade diferite capătă calități tot mai înalte pentru simplul motiv că îl abordezi din mai multe perspective.
Dincolo de mica reflexie, e vorba despre relectura unei cărți: IGNAȚIU DE LOYOLA, Istorisirea pelerinului, Jurnalul mișcărilor lăuntrice, Exerciții spirituale, Editura Polirom, Iași, 2007

Notițe
Un capitol intitulat CELE DOUĂ SPIRITE.
Ignațiu are 26 de ani, de familie nobilă; vocație de mare războinic. Deja faimos pentru curaj, pricepere în mânuirea armelor și putere de persuasiune. Convinge o cetate asediată să lupte ca și când ar câștiga. Act de eroism în urma căruia se alege cu o ghiulea careîi mutilează un picior. Îndrăgostit de propriile capacități, suportă intervenții chirurgicale care să-i înzdrăvenească piciorul, dar și altele, care să-i dea o formă mai frumoasă…Imobilizat la pat pentru o perioadă îndelungată, deprinde o singură formă de mișcare, cea a gândului. Cere să citească ficțiune, dar în castelul natal există doar o biblie și ceva cărți cu viețile sfinților…
NOTEZ:
ÎNCEPE SĂ DEVINĂ ATENT LA GÂNDURI ÎNTR-O PERIOADĂ CÂND SINGURA FORMĂ DE MIȘCARE FIZICĂ ERA GÂNDUL. REZULTĂ CĂ NEMIȘCAREA POATE FAVORIZA GÂNDUL, ATENȚIA.

Oare Isus se referea la același lucru în parabola cu Marta și Maria? Căci, în timp ce Marta o reclama pe Maria că STĂ, Isus i-a răspuns: Marta, Marta, pentru multe te zbuciumi, dar îți spun că Maria și-a ales partea cea bună.

Există așadar un raport strâns între mișcare, nemișcare și gând. Vorbesc acum despre atacurile emoționale asupra gândurilor, cele care provoacă o vădită dezordine în mișcări.

Prima cugetare asupra lucrurilor lui Dumnezeu, scrie unul dintre biografi, a fost observația că anumite gânduri îl lăsau trist, în vreme ce altele îl umpleau de bucurie.
ASTFEL, CU AJUTORUL ATENȚIEI ASUPRA GÂNDURILOR, A ÎNCEPUT SĂ DEOSEBEASCĂ SPIRITELE CARE SE FRĂMÂNTAU ÎN EL.
Într-o notă de subsol vedem că SPIRIT e definit drept tot ceea ce se mișcă neprevăzut și ascuns sau zguduind cu putere.

NOTEZ:
ORICE GÂND BUN ESTE BUN PENTRU CĂ ÎL HRĂNEȘTE PE OM ȘI PENTRU CĂ ÎN MOD SIMULTAN DĂ ȘI ROADE, CREEAZĂ PERSPECTIVE. IGNAȚIU A AVUT CAPACITATEA DE A-ȘI REEVALUA VIAȚA ÎN LUMINA UNUI GÂND BUN. DE OBICEI, GÂNDIM ÎN FRACȚIUNI JENANT DE MICI. ÎN MULȚUMIREA EI DE SINE, MINTEA FACE CEL MULT PLANURI. MINTEA FUNCȚIONEAZĂ ÎNTRE PLAN ȘI UITARE PRIN MECANISMUL FUGII DE SINE. CU ALTE CUVINTE, FĂCÂND PLANURI, MINTEA SE AFLĂ ÎN ABSENȚA SINELUI CARE ESTE FUNCȚIA LUI DUMNEZEU ÎN NOI.REPET, GÂNDUL BUN, RODITOR, CREEAZĂ PERSPECTIVE ȘI VINE …DOAR CÂND MINTEA TACE…

Despre cele două spirite, diferențierea gândurilor și discernământul spiritual. Spun ei că discernământul spiritual constă în descoperirea mișcărilor harului într-un suflet și a direcției pe care o imprimă Duhul Sfânt. MINTEA TACE PENTRU A ASCULTA DUHUL SFÂNT. DECI DISCERNĂMÂNTUL SPIRITUAL ESTE ALTCEVA DECÂT ALEGEREA ÎNTRE DOUĂ GÂNDURI ALE MINȚII.

În capitolul 2, HOTĂRÂREA, mă izbește în numele Tatălui următoarea afirmație: Fratele său, precum și toți cei ai casei au observat din purtarea lui schimbarea lăuntrică ce avusese loc în sufletul său.
NOTEZ:
ÎN EDUCAȚIE E NEAPĂRAT NECESAR CA SPIRITUALITATEA SĂ AIBĂ UN LOC DE CINSTE, CĂCI SCHIMBAREA LĂUNTRICĂ DETERMINĂ MODELAREA COMPORTAMENTULUI ȘI NU INVERS, CEEA CE S-AR PUTEA NUMI DRESAJ.

TITLUL ACESTUI CAPITOL ARE LEGĂTURĂ CU SCHIMBAREA DIRECȚIEI DE VIAȚĂ: DE LA MĂRIRE, SPRE UMILINȚĂ, TRECÂND PRIN SILA ȘI URA DE SINE CARE NU E ATÂT DE GRAVĂ AMINTINDU-NE VÂRSTA SFÂNTULUI, CEA DE 26 DE ANI, CÂND ȘI IUBIREA DE SINE E ÎNDESTULĂTOARE.

REGĂSIRI ÎN PROPRIA EXPERIENȚĂ:
MI S-A ÎNTÂMPLAT O SINGURĂ DATĂ SĂ ÎNȚELEG CUM FUNCȚIONĂM: DEȘI DOREAM CÂTEVA DIRECȚII ÎN VIAȚĂ, ACȚIONAM ÎN SENSUL OPUS. REALIZAREA ACESTUI FAPT M-A PUS ÎN ACORD CU MINE ÎNSĂMI.
APOI, AM TRĂIT ÎNTR-UN MOD ADORABIL EXPERIENȚA CUVÂNTULUI umilință:) Îl citeam des într-o rugăciune și, prin faptul că nu îi cunoșteam conținutul, mă împiedica să prind înțelesul întregii rugăciuni. Nu puteam pătrunde conținutul cuvântului deși citisem definiții ale lui. M-a intrigat atât de mult acest cuvânt până într-o zi când am înțeles că e o piatră de temelie a ființei și nici pe departe vreo slăbiciune a ei:) Cuvântul umilință m-a obsedat niște ani. L-aș defini acum ca prima literă a cuvântului Fericire.