Dl.Goe (I.L. Caragiale), dramatizare

(Pe peronul garii se afla Mamita, Mam Mare și Tanti Mita. Langa ele se agita Goe.)

Goe:Mam mare, de ce nu mai vine?…Eu vreau sa vie!
Mamita: Vine acuma, puisorul mamii! (il saruta, apoi ii potriveste palaria, ii verifca biletul din panglica palariei)
Mama mare: Vezi ce bine-i sade lui cu costumul de marinel?
Mamita: Mamito, nu ti-am zis ca nu se zice marinel?
Mama mare: Da cum?
Mamita: Marinal.
Mama mare: Ei, ziceti voi cum stiti, eu zic cum am apucat.
Goe: Vezi ca sunteti proaste amindoua? Nu se zice nici marinal, nici marinel…
Tanti Mita: Dar cum, procopsitule?
Goe: Mariner…
Mam mare: Apoi de, n-a invatat toata lumea carte ca dumneata. (iar ii potriveste palaria)

(Soseste trenul, pasagerii urca, trenul a plecat, mama mare face o cruce, iar Goe scoate capul pe fereastra)

Locomotiva: Nu e voie sa scoti capul pe ferestra, mititelule!
Goe: Ce treaba ai tu, uritule? (ii zboara palaria, apoi urla)Mamito! Mama mare! Tanti!
Cucoanele in cor, la fereastra: Ce e?
Goe: Sa opreasca, mi-a zburat palaria!
Controlorul: Biletele, domnilor!
(Cucoanele arata biletele, si vorbind toate in acleasi timp ii explica tragedia lui Goe)
Locomotiva: De ce-a scos capul pe fereastra?
Tanti Mita: Nu e treaba dumitale, ce te amesteci dumneata?
Controlorul: Trebuie sa platiti bilet.
Tanti Mita: Sa mai platim?
Mamitica: Si pe deasupra un leu si 25 de bani?
Mama mare: N-am platitira o data?
Mamita (zguduindu-l pe Goe): Vezi daca nu te-astimperi?
Mama mare: Ce faci, soro, esti nebuna, nu stii cit e de simtitor? (il smulge de mina, trenul pine frina si cad toti unii peste altii)
Mama mare: Te mai doare nasul, puisorule?
Goe: Ma doare.
Mama mare: Sa moara mama mare?
Goe: Sa moara.
Mama mare: Hai sa-l pupe mama mare, ca-i trece! (ii pune pe cap o bereta) parca-i sade bine cu beretul! (il scuipa, sa nu-l deoache, apoi il saruta)
Tanti Mita: Da cu ce nu-i sade lui bine?
Mamita: Lasa-l incolo, ca prea e nu stiu cum. Auzi dumneata, palarie noua si biletul! (se preface suparata) Dar pe mamita n-o pupi?
Goe: Pe tine nu vreau!
Mamita: Asa? (se preface ca plinge)
Goe: Las ca stiu eu ca te prefaci!
Mama mare: Ti-ai gasit pe cine sa inseli!
Mamita: (incepe sa rida) Cine ma pupa uiteee… ciucalata! (Goe o pupa, ia ciocolata si iese pe coridor)Mama mare: Puisorule, nu mai scoate capul pe ferestra! E lucru mare cit e de destept!
Tanti Mita: E destept de speriat, parol!

(pauza)
Mamitica: Ia vezi, ce face baiatul afara, mamito?
Mama mare: (ridicindu-se) Goe, puisorule! Vai de mine, nu-i baiatul, unde e baiatul? S-a prapadit, a disparut baiatul!
Mamitica: A cazut din tren! Tato, mor!
(bubuituri de la toaleta)
Tanti mita: Goe maica, acolo esti?
Goe: Da.
Mama mare: Aide, iesi o data, ne-ai speriat!
Goe: Nu pot!
Mama mare: E incuiat!
Goe: Nu pot deschide!
Mamita: Vai de mine, ii vine rau baiatului!
(Soseste controlorul, il elibereaza pe captivMamamare ramine pe coridor asezta pe o valiza pentru a-l supraveghea pe baiat, baiatul vede intr-un tirziu semnalul de alarma, urca pe valiza si il trage, trenul se opreste intr-o frina care ii rastoarna)Mama mare se trezeste, isi da seama si il stringe in brate luindu-l pe sus in compartiment, unde se prefac toate ca dorm.

Controlorul: Cine a tras semnalul de alarma?
(nu raspunde nimeni, controlorul iese a lehamite si trece mai departe, dupa care striga) Porniiim!
Trenul opreste in gara!
Tanti Mita: Doamne, ce bine c-am ajuns! In sfirsit, bergem de 1 Iunie la circ, la Bucuresti!
Taxi!…(urca toate trei impreuna cu baiatul, si ies din scena)


33 Responses to “Dl.Goe (I.L. Caragiale), dramatizare”

Leave a Reply