Primul an de teatru la prescolari – Bilant

S-a terminat nunta, am intrat in timpul de miere, ne pregatim de vacanta, asa ca imi permit luxul de-a scrie la “cafeaua
de dimineata”.
Incep cu restante care ma coplesc daca nu le “vars pe hirtie”.
Acum un timp mi-a trecut prin gind urmatoarea intrebare: “De ce nu am un blog mai specializat, cu un profil mai restrins, care sa poata fi urmarit cu sufletul la gura de persoane cu profil sau interes similar?”
Vai de mine, si raspuns credeti ca mi-a venit? “Din laudarosenie”, mi-a zis constiinta. “Vrei si tu sa te dai desteapta si in efortul asta pui laolalta articole cu CV, cu desfasuratoare de ore la prescolari, cu descriere de proiecte…in sfirsit, trimbitezi toate cite faci de nevoie ca si cind ar fi mari realizari intelectuale!”

Ce sa zic? Ma cam ustura sinceritatea constiintei mele, dar ca sa escaladez minciuna, ma las boxata de adevarul ei.
Si, uite-asa, recunoscind profilul epatant al blogului meu, ma apropii de urmatoarea realitate:

Se implineste un an de cind lucrez cu prescolari (si acasa si la gradinita). Sa stiti ca n-o fac din pasiune
Ma pasioneaza lucrul cu copiii, dar nu neaparat cu prescolarii. Prefer un nivel de intelegere mai ridicat, ceea ce imi asigura si o performata la nivel dereprezentari teatrale, deci, o anumita satisfactie profesionala.
Inainte de a face teatru cu prescolari ama vut un an de practica intr-o gradinita din Bucuresti, sub aripa unei calugarite catolice formata in Germania. Probabil ca am invatat acolo suficiente lucruri cit sa fac fata acestui an in care a trebuit sa ma descurc singura cu 70 de copii la gradinita si intre 8-12 acasa.
Ce sa spun,mi s-a ascutit un instrument de baza in lucrul cu orice tinar, anume,OBSERVATIA. Cu prescolarii am invatat ca nu conteaza ce imi propun eu sa lucrez cu ei, cit conteaza disponibilitatea lor de a lucra. De aceea, observatia e strins legata de JOC. Omul, la orice virsta, daca nu se distreaza si daca nu se joaca in timp ce munceste, nu intelege nimic. E nasol de tot sa fii depasit de dificultatea sarcinii in loc sa o escladezi prin bunadispozitie! Aceasta buna dispozitie care la copii merge clar pe filiera jocului e baza pentru dezvolatrea inteligentei si a creativitatii. Atentie la ce urmeaza sa spun, ca si pe mine m-a lasat cu gura cascata. La cei mici se observa urmaoarul adevar: ORICE REZULTAT, ORICIT DE BUN AR FI – CU ATIT MAI MULT DACA E CEL MAI BUN – NASCUT DIN COMPETITIE, NASTE SUFERINTA, SEPARARE INSINGURARE, SCADE NIVELUL DE PROFUNZIME AL LUCRULUI FACUT, SCADE NIVELUL DE BUCURIE PRIN IVIREA CONFLICTELOR CU CEI CARE PIERD.CACI OMANII, MICI SAU MARI, NU VREM SA PIERDEM, CI CREM SA CISTIGAM! DE ACEEA, ORICE CISTIG IMPOTRIVA CELUILALT NE VA INDEPARTA DE PROPRIA NOASTRA INIMA PRIN SEPARAREA DE COLECTIVITATE.Asta m-au invatat prescolarii prin plinsetele, racnetele, pumnii si suturile lor la fiecare pierdere dintr-un concurs.
Un alt aspect bun al lucrului cu ei este ca aceste mogildete, nestiind prea bine ce este politetea, nefiind suficient de inspaimintati incit sa elaboreze strategii de ascundere, iti cer ca profesor atita atentie, incit nu mai ai timp sa te dai mare. Cu cit te dai mai mare, cu atit e mai sigur ca ei vor racni mai mult!:):)
Un alt aspect ar fi ca cei mici sunt intr-adevar niste fiinte manipulatoare prin definitie si aceasta calitate e legata natural de natura lor fragila, precum si de lipsa unor alte cunostinte despre sine.
Aici e intrebarea mea: Ce anume ii poate creste unui copil constiinta de sine? Pentru ca altfel, la nivel intelectual, am descoperit ca au o rezistenta si o putere de inmagazinare cu mult superioare adultilor!!! Ar insemna ca misiunea noastra ne depaseste cel mai adesea, caci nu singura informatia si nu singur dresajul formeaza copilul. Pentru sporirea constiintei de sine a copilului trebuie sa dezvoltam noi personal un instrument de sporire a propriei constiinte…
Cam atit ar fi de spus la cafeaua din dimineata aceasta.
Nu stiu daca voi ramine preponderent in zona prescolara cu activitatile mele, dar ceva e sigur: lucrul cu aceasta categorie de virsta imi serveste drept baza de intelegere pentru toate celelalte categorii. Stiti care e comicaria? In afara de marimea la pantofi, pantaloni sau camasi, nu prea se schimba mare lucru o data cu virsta..:)


23 Responses to “Primul an de teatru la prescolari – Bilant”

Leave a Reply