Binecuvintate compromisuri

Zilele trecute m-am trezit la 5 dimineata, cu gind sa gasesc o carte. N-am gasit-o; in schimb, am dat peste alta. Foarte importanta. Musai sa va impartasesc din ea. Bine e din cind in cind sa mai citesti cite un vizionar. Iti dai seama ca timpul in cate traiesti nu este decit ocazia prin care poti exprima ceea ce crezi. Asa ca, in dimineata aceasta la cafea, va impartasesc  un fragment din “Antropologia generala ca baza a pedagogiei”, de Rudolf Steiner. O conferinta din 20 august 1919.

Este necesar sa incheiem compromisuri. Compromisurile sunt necesare pentru ca nu am ajuns inca pina la a realiza cu adevarat o fapta libera. Statul ne va prescrie teluri rele de invatare, finalitati proaste. Aceste scopuri sunt cele mai proaste imaginabile si va trebui sa facem din ele cele mai inalte posibile. Politica, activitatea politica de acum se va manifesta prin aceea ca ii va trata pe oameni in mod sablonard, ca va incerca intr-o mult mai mare masura ca pina acum sa-i incadreze pe oameni in sabloane. Oamenii vor fi tratati ca niste obiecte ce vor fi trase pe sirme si se va crea inchipuirea ca asta inseamna cel mai mare progres imaginabil. Se vor organiza asemenea lucruri precum sunt institutiile de invatamint – intr-un mod neadecvat si cit se poate de trufas. Un exemplu si o anticipare a acestora este constructia scolilor bolsevice ruse, care sunt adevarate cimitire ale oricarui sistem real de invatamint. Vom avea de sustinut o lupta dura impotriva lor, dar trebuie sa facem acest fapt de cultura. Vom avea de armonizat aici doua foste contradictorii. Pe de o parte, trebuie sa stim care ne sunt idealurile si va trebui, de asemenea, sa avem totusi si mladierea adaptarii la ceea ce se afla departe de idealurile noastre. Cum se armonizeaza aceste doua forte, va fi dificil de realizat de oricare dintre dumneavoastra. O vom putea realiza doar daca fiecare isi implica intreaga sa personalitate, de la bun inceput. de aceea, vom organiza scoala nu in maniera de guvernare, ci de administrare, si o vom conduce in mod republican. Intr-o republica profesorala reala nu vom avea, drept capitonaj, prescriptiile ce provin de la rectorat, ci va trebui sa aducem/ sa purtam in noi/ ceea ce ne da posibilitatea, ceea ce ne da fiecaruia intreaga raspundere pentru ce anume avem de facut.Fiecare trebuie sa fie, de la sine, pe deplin responsabil. Vom putea crea un inlocuitor al rectoratului prin faptul ca organizam acest curs pregatitor si ca asimilam prelucrind aspectele ce fac din scoala o unitate. Aspectul unitar ni-l vom insusi prin curs, daca vom lucra cu adevarat serios.

Leave a Reply