Nov 16 2011

Poveste despre ingeri

Un scenariu original scris anume pentru copilașii mei, de la Casa cu Teatru. Povestea o vor juca Matei, Sofia, Mara împreuna cu noi, profii.

Unii copii spun că nu există Moș Crăciun,
Alți copii persistă
și chiar jură
Că Moș Crăciun există,
Cu reni si sanie, sau trăsură.

Îndemnul de Crăciun este să fii mai bun și cea mai mare bucurie pentru copil
e-o jucărie.
Dar ce te faci cu acela care e mare si n-are nevoie de jucarioare?
Ai descoperit un ou: jucăria se numește la părinți cadou.
Cadoul de Craciun, fie că-l dai, fie ca-l iei, te face mai bun.
Simplul fapt ca te gindești la toti oamenii pe care îi iubești
Te umple de bucurie.

Fata:
(doi copii împodobind brăduțul)
Ingerii sunt ființe de lumină care nu râd, nici nu suspină.
Ei nu strănută, nu le curge nasul,
Se țin de tine la tot pasul.
Sunt atât de transparenți și subțiri,
Că nu prea poți să-i admiri.
In schimb, daca esti atent,
Îngerii sunt ca un curent sau ca o adiere
care îți dă bucurie,îți șterge orice durere.
Pentru că sunt foarte mulți, când ești liniștit,
poți să-i asculți.
Când ești cu atenție deplină
Îi simți ca pe-o lumină.
Îngerii au fost creați pentru tine și pentru mine,
Sa ne invețe ce e mai bine.
Ei fac asta pentru că Dumnezeu le-a dat o misiune specială:
Să te ajute de când ești în cer, până ajungi la școală,
Pe urmă, de cind ești mamă și tată, până pe lumea cealaltă.

Dragă Riți,
Asta mi se pare o prostie.
Îngerii sunt din lut, de sticlă sau de hârtie.
Prinși cu ață sau în cutie muzicală,
Ingerii fac zgomot la școală!
Te rog să mă crezi până ai să experimentezi!

Uite-aici un înger cu sclipici.
te rog să-mi explici, ce nevoie am de un înger ca să agăț alt înger în pom, când mă slujesc singur de mâini și picioare de om?
Vezi cum mă mișc?
Unde e îngerul, că-l pișc?

Riți: Îngerul e aici și se uită la tine așteptând să-l privești la fel.
Vrea să-ți dea un cadou mititel.

Băiatul (privind peste tot): Și unde să fie?

Riți: Nu-l vezi, nici eu nu-l vad,
Dar îl simt ca pe-o mare bucurie!

Băiatul: Nu ți-e ciudă că nu-ți dă cadou și ție?!…

Mama: Copii, ați terminat pomul de îmbrăcat?

Riți:Mamă, nu-i adevărat că există multe fețe
Printre globulețe?

Băiatul: Mai adevărat e că există
moaca soră-mii, cea tristă.

Mama: Despre ce vorbiți?
Nu vă certați de Crăciun, o să vă spun o poveste acum.

Băiatul: De ce trebuie să ascult povești din nou,
ca să primesc un cadou?
Unde e tata?
Mama: La birou.
Băiatul: Lasă, că mă fac mare și eu.

Riți: Mami, fra știe că îngerii sunt de hârtie.
Eu i-am explicat ce sunt,
Dar nu mă crede pe cuvânt!…
Vrei să ne spui o poveste cu îngerul Gabriel
Care dă de veste?
Băiatul: Ce vestește?
Copilul când se zămislește.

Mama: Haideți să scoatem din cutie teatrul nostru de hârtie.
Băiatul: Stai, dar nu le-am terminat de arătat?
Câte povești am decupat?
Mama: Dacă te-ai plictisit să fii actor, poți rămâne spectator,
Iar la sfârșit ne poți spune ce te-a încrețit.

Riți (in fața cutiei, poate că apare îngerul pe ecran): Si iată îngerul Gabriel Fecioarei Sfinte i-a apărut!

Refren:
Și, iată, îngerul Gabriel,
Fecioarei sfinte i-a apărut:
„Vei naște un prunc mântuitor
Și-i vei da numele Isus.”

Totul e darul lui Dumnezeu,
Și îi voi sluji toată viața.
Facă-se numai voia lui,
Nesfârșită e dragostea sa.

Și Dumnezeu s-a făcut copil,
Fecioara mamă i-a dat un trup,
A cunoscut cu noi viața grea,
Bucuria și moartea.

Mama, către băiat: Ce rol ai vrea să joci în povestea asta?
Riți: Îngerul, îngerul, pune-l să joace îngerul!

Băiatul: (Băiatul începe să plângă)
Mama: Iubitule, mi-aș dori ca în seara asta toată lumea să fie fericită. O poveste ar trebui să te bucure. Și dacă te întristează ceva știi că mai mult folos ai dacă spui decât dacă plângi.

Băiatul: Mă enervează Riți cu îngerii…ea îi vede toată ziua și mă enervează că eu nu îi văd…Vreau să văd un înger.

Mama: Dragul meu fiu, cum să-ți arăt un înger nu știu.
Și mi-ai spune că e o mare prostie
de ți-aș pune în mână un înger de hârtie.
De aceea de te las
Să auzi înăuntrul tău al lui glas.
Singur îngerul o să-ți spună,
Dacă vrea, că este așa…sau așa…
Pun pariu că până la Crăciun vei auzi
Sfatul lui bun!

Povestea cu umbre

Personaje: Ingerul, Zaharia , Elisabeta, Maria, Povestitor

A fost o dată ca niciodată o fată frumoasă și bună pe care o chema Maria.
Ea trăia împreună cu părinții săi în Iudeea, unul din ținuturile neamului ales de Dumnezeu.
Maria era destul de mare cât să se poată căsători, dar aceasta încă nu se întâmplase.
O îndrăgise un băiat pe nume Iosif.
Într-o zi, pe când stătea și se odihmea sub un palmier, iată că veni dinaintea ei un înger pe nume Gabriel:

- Îngerul:
Bucură-te tu, care ești plină de har, căci Domnul este cu tine! Tu ești binecuvântată între toate femeile din toate timpurile!

Maria:
Ce-ar putea să însemne salutul acesta adresat mie? Oare drept cine mă ia? Ce vrea omul acesta de la mine?

Îngerul:
Nu te teme, Marie, căci ai primit mult har la Dumnezeu: iată, vei rămâne însărcinată și vei avea un băiețel pe care îl vei numi Isus. Acest fiu se va mai numi și Fiul Celui Preaînalt, iar Dumnezeu îi va da Lui tronul regelui.

Maria:
Cum se poate așa ceva, căci eu încă nu m-am căsătorit.

Îngerul:
Duhul Sfânt va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. Tu vei naște un fiu din puterea Duhului Sfânt, de aceea, Fiul lui Dumnezeu se va numi. Primești?

Maria:
Primesc.

Povestitorul:
După această întâmplare, când a avenit noaptea, Maria s-a culcat și a avut un vis: verișoara ei, Elisabeta, o femeie tare bătrână, a primit și ea har de la Dumnezeu și a rămas însărcinată.

Elisabeta:
Dragă verișoară, bărbatul meu preot , Zaharia, știi tu, s-a rugat și el mult în templu să avem un copil. Am îmbătrânit amândoi și n-am mai avut.
Dar acum trei luni, iată că un înger i-a apărut lui Zaharia lângă altar și i-a zis:

Îngerul:
Nu te teme, Zaharia! Sunt aici pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și iată, acum se împlinește:
Elisabeta, soția ta, îți va naște un fiu, iar tu va trebui să îi dai numele Ioan.
Vei fi bucuros la nașterea lui și mulți oameni se vor bucura pe lângă tine, căci Ioan va fi mare înțelept înaintea Domnului. Nu va bea vin și nicio altă băutură și încă din burta mamei se va umple de Duh Sfânt.
Ioan îi va ajuta pe mulți oameni să se transforme, căci înaintea lui va merge puterea Duhului Sfânt și puterea Sfântului Ilie. Și astfel, inimile părinților vor cerceta cu iubire inimile copiilor, și mulți oameni neascultători vor ajunge înțelepți. Ioan va lupta toată viața lui ca să-i pregătească Domnului un popor înțelept!

Zaharia:
Doamne, Dumnezeul meu, cum aș putea să mai am un copil, când eu și nevasta mea abia ne mișcăm de durerile bătrâneții? Cum s-ar mai putea întâmpla asta?

Îngerul:
Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu și Îl vede. Am fost trimis ca să-ți dau vestea cea bună. Tu nu ai crezut ce ți-am spus și de aceea vei rămâne mut și nu vei putea vorbi până în ziua când se vor împlini toate, după cum am vestit.

Elisabeta:
Așa se face că Zaharia, bărbatu-meu, încă nu poate vorbi, iar mie mi-e și frică. Nici nu știu cum să mă port, așa că dragă verișoară Maria, vino la mine și ajută-mă cu tinerețea ta până îmi va veni ceasul.

Povestitorul:
Maria se trezi de dimineață, se spălă pe ochi, pe dinți, se pieptănă și plecă spre Elisabeta, ca să-i dea ajutor la bătrânețe.
Când s-au văzut amândouă erau pline de bucurie și de la prima îmbrățișare s-au felicitat una pe cealaltă pentru bebelușii pe care îi purtau în burtică. Maria a ajutat-o pe verișoara ei la toate treburile casei, căci Elisabetei, din cauza vârstei și a copilului, îi era foarte greu să se miște.
Cind aproape să se nască Ioan, verișorul lui Isus, Maria s-a întors acasă, în ținutul Iudeii, ca să-i povestească logodnicului ei toate întâmplările miraculoase cu îngerul.

De data asta, pentru Iosif, nu a mai fost niciun înger. Iosif trebuia să aibă încredere în ce îi spusese Maria și să o ia de nevastă pe ea, împreună cu Fiul celui Preainalt, micul Isus din burtica Mariei, venit pe pământ prin lumina Duhului Sfânt.

Iosif:
Cum adică a venit la tine un înger?

Maria:
A venit.

Iosif:
Și cum adică dintr-o lumină mare și blândă s-a născut un copilaș?

Maria:
Nu s-a născut. Copilul a fost trimis din cer, de la Dumnezeu, ca să se nască pe pământ, în familia noastră. El s-a format din lumina Duhului sfânt și ca să vină pe pământ, Dumnezeu l-a adăpostit în burtica mea.

Iosif:
Care familie?! Noi încă nu ne-am căsătorit!

Maria:
Păi, cere-mă de soție!

Iosif:
Asta spui tu, sau îngerul?

Maria:
Eu.

Povestitorul:
Iosif, dintr-o dată, s-a speriat. Nu credea că povestea cu îngerul și copilul de lumină e adevărată.
N-o credea pe Maria. Și atunci, pe loc, nu i-a răspuns și nu a cerut-o de soție.
S-a dus acasă la el și s-a gândit toată noaptea cum e mai bine să facă. Și tot nu i-a apărut niciun înger care să-l ajute. Pentru că Iosif trebuia să învețe să aibă încredere în Maria.

Dar îngerul știa că Iosif era un om atât de bun la inimă, că nici nu avea nevoie să vadă o minune. Așa că a rămas cu mânile încrucișate și s-a uitat a doua zi, dis de dimineață la Iosif, cum a ieșit din casă, cum a luat un măgăruș, cum a pus ceva mâncare deoparte, niște apă, cum a luat o pătură groasă cu el și cum s-a dus acasă la Maria, ca să o ia de acolo și să meargă împreună la Betleem.

Băiatul: Stop! Mamă, mie mi-a zis îngerul că dacă vreau pot sp fiu la fel de bun ca Iosif și apoi îl voi vedea.
Mama: Și are dreptate îngerul, căci după ce l-a lăsat pe Iosif să aleagă să fie bun, i-a apărut mereu în vis, îndrumându-l cu tot felul de sfaturi.

Stai, vreau să îl joc pe Iosif și jur acum
De Crăciun vreau să fiu mai bun!

Riți: Unii copii spun că nu există Moș Crăciun,
Alți copii persistă
și chiar jură
Că Moș Crăciun există,
Cu reni si sanie, sau trăsură.

Băiatul: Îndemnul de Crăciun este să fii mai bun și cea mai mare bucurie pentru copil
e-o jucărie.
Dar ce te faci cu acela care e mare si n-are nevoie de jucarioare?
Ai descoperit un ou: jucăria se numește la părinți cadou.
Cadoul de Craciun, fie că-l dai, fie ca-l iei, te face mai bun.
Simplul fapt ca te gindești la toti oamenii pe care îi iubești
Te umple de bucurie.