Aug 30 2011

Jocuri

Radioul

Copiii sunt dispusi in cerc. Unul sta in mijloc și se invirte inainte-inapoi. Se numeste buton.
Fiecare copil din cerc va scoate un biziit, hirsiit sau mici pocnete din gura, dupa cum doreste, ori de cite ori butonul se va roti inspre el.
Cind butonul se opreste in dreptul cuiva, inseamna ca a gasit postul si copilul in fata caruia s-a oprit butonul va lansa in unda un fragment dintr-o emisiune radio.

A fost distractiv ieri numai dupa ce am adus un radio in camera si le-am rugat pe fete sa gaseasca un post de radio. Cele mai multe nu dadusera niciodata drumul la un radio si nici nu cautasera vreun post.
In felul acesta au vizualizat butonul si au ascultat sunetele bruiate dintre posturi.
Erau fascinate cind gaseau un post si se auzea clar ce se vorbeste.

Tablourile

Nu e acelasi cu jocul pe care il invata la gradinita.
Am gasit in sfirsit un joc prin care sa le determin atentia, concentrarea si sa ii ajut sa lucreze la expresivitate corporala. Jocuol dezvolta in egala masura observatia si vorbirea.
Sa vedeti cum e:
Toti copiii stau intr-o linie. Unul dintre ei este numit si va sari in fata intr-o pozitie si cu o expresie pe care le va pastra nealterate pentru citeva minute.
In timpul cit tabloul sta nemiscat, fiecare copil din fata lui isi va da cu parerea: Eu cred ca in tabloul acesta este vorba despre….
E important sa le explic un singur lucru. Cine este numit in fata trebuie sa gindeasca repede o imagine, o stare, cine este, ce face, cum se simte, unde este samd si apoi sa le exprime in corp printr-o singura pozitie.
Sa stiti ca e destul de greu, dar se descurca.:)

Vreau sa-mi arati ca

Intra in categoria jocurilor de expresivitate corporala si l-am inventat cind aveam multi copii in clasa si nu stiam cum sa-i pun in starea de concentrare.
Profesorul incepe jocul situindu-se in fata grupului de copii care au distante egale intre ei.
Le cere ce vrea sa vada: o ciuperca ofilita, un calut alergind, un cosulet vechi, ploaia pe umbrela, vintul , un copac inflorit etc.
Profesorul numeste pe cel mai expresiv.
Cel mai expresiv copil va trece apoi in locul profesorului si le va spune colegilor ce ar vrea sa ii arate.
Va numi la rindul sau pe cel mai expresiv coleg care ii va lua locul in fata si tot asa.
Jocul are o regula mare si importanta, anume, copiii din grup sa evite sa se ia unii dupa altii atunci cind arata ceea ce le cere liderul.


Aug 16 2011

cafeaua de la ora 15.00 -Limbajul sentimentelor

Se stimeaza ca 90% din toate problemele fizice au radacini psihologice.
La prima vedere poate parea o exagerare, dar in realitate procentul ar putea fi si mai mare.
Exista din ce in ce mai multe dovezi care indica faptul ca practic toate bolile care afecteaza organismul, de la acnee la artrita, de la dureri de cap la boli cardiace si de la ulceratii la cancer – toate pot fi influentate in bine sau in rau de emotiile noastre.

De acord, cu o mica observatie. Sa ai grija de ceea ce simti doar ca tratament preventiv pentru sanatate, s-ar putea sa nu serveasca decit ca baza pentru vreo alta boala. Care-o fi boala asociata cu egoismul, cu mindria?
Vorbind despre cele sapte vicii capitale, radacina tuturor relelor, un sfint parinte atragea atentia ca necazurile in viata (inclusiv bolile) isi au salas in aceste rele deprinderi:
Lacomia … primul pacat capital descris de cartea Genezei.
Al doilea e desfrâul care se naste din lacomia în mâncare si mai ales în bautura.
Lacomia si desfranarea, pentru a fi satisfacute, au nevoie de bani, de unde al treilea pacat capital: avaritia, pofta de bani.
Pofta de bani naste al patrulea pacat capital: invidia, tristetea vazand ca altul are mai mult.
Invidia naste urmatorul pacat capital: mania. Invidiosul, în neputinta sa de a avea ce are altul sau cat are altul, explodeaza în accese de furie.
Pacatele de pana acum, în special necumpatarea si desfraul, duc la epuizare fizica si spirituala, de unde urmatorul pacat capital: apatia sau lenea.
Cel ce a savarsit cele sase pacate amintite isi da seama ca e lipsit de substanta, de valoare în interior. Nu-si gaseste nici o satisfactie, nici o multumire în el insusi, de aceea cauta o compensatie în afara lui, in aprecierea altora; în acest scop isi creeaza o falsa imagine în ochii altora în care se complace: e al saptelea pacat capital: trufia, gloria desarta.
S-ar putea, ma gindesc acum, ca cele sapte pacate capitale instalate in noi in planul fin si nevazut al spiritualitatii determina de fapt toate miscarile din planul emotional care, la rindul lor, se instaleaza la nivelul corpului pe un organ sau altul.
Cind spun asta imi aduc aminte perfect de anumite boli care s-au instalat in mine si care nu pleaca la simpla comanda mentala si nici la rugaminti intense. Bolile respective revin ori de cite ori ma aflu in situatii pe care nu le accept ori in situatii in care nu ma accept. Am ajuns la stadiul in care, intr-adevar, dupa cum scrie si autoarea cartii despre care vorbesc aici, ii sunt recunoscatoare bolii pentru ca ma face atenta asupra unor aspecte pe care nu le iubesc in mine.
Imi aduc aminte acum de o deviza a unui sfint, Ignatiu de Loyola: Contemplatie in actiune. Ceea ce spunea el cu multe sute de ani in urma este ca spiritualitatea merge mina in mina cu actiunea. Practic, nici nu cred ca exista actiune constienta, edificatoare, in absenta contemplatiei. Contemplatia este regindirea adevarurilor universale in cheia propriei inteligente si sensibilitati.
Tot Ignatiu de Loyola le cerea crestinilor sa nu faca nicio diferenta intre starea de bogatie si cea de saracie, intre starea de boala si cea de sanatate, caci niciuna nu e mai buna decit cealalta.
Daca ma uit cu atentie, este vorba despre acelasi lucru pe care l-am mintit mai sus privind legatura dintre boala, fericire si recunostinta. Faptul ca in corpul meu se instaleaza o boala ar trebui sa imi trezeasca recunostinta fata de boala respectiva, privind-o drept un binecuvintat indicator in plan fizic al unui rau mai mare care m-a cuprins de mult in plan subtil, spiritual.
Ei, bine, inca nu m-am vindecat de ceea ce imi indica anumite boli de piele, de exemplu. Sunt bucuroasa ca am trecut de nivelul fricii, al groazei si ca am ajuns pina in pragul recunostintei.
Recunostinta fata de boala este un alt indicator al vindecarii, spune autoarea cartii.
(va urma)


Aug 13 2011

Limbajul Sentimentelor

Continui la cafea.
Dintre toate limbajele lumii cel mai dificil pentru om s-ar parea ca este limbajul sentimentelor. Asta pentru simplul motiv ca nu il exerseaza. Nici nu are cum. Pentru exersarea limbajului sentimentelor este necesara confruntarea cu sine, ceea ce nu e citusi de putin confortabil, noi confruntindu-ne cel mai adesea cu ceilalti.:)
Lasam confruntarea cu sine “in plata Domnului”, cel care ne-a creat.

Autoarea cartii despre care ne-am legat sa povestim ne aminteste ca si atunci cind ne apucam sa discutam cu noi insine, cel mai desea o facem la nivelul gindurilor superficiale.

INCPATINAREA DE A STA DEPARTE DE NOI INSINE, NE COSTA CHIAR VIATA.
PENTRU A MA APROPIA DE MINE SUNT NEVOITA SA SAR PESTE TOATE OBSTACOLELE PE CARE MI LE PUN EU INSAMI.GREA MISIE; DACA NU ESTI DETERMINAT, DE-A DREPTUL IMPOSIBILA.
Cartea despre care vorbim are citeva repere in orientarea interioara si trebuie inteleasa in virtutea poruncii care spune “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.
Ieri m-am intilnit cu un cunoscut bolnav de diabet. Alataieri, cu un altul, care sufera de aceeasi boala. In citeva zile pomenim pe cineva care a murit de cancer. Eu insami suport greu niste boli de piele care apar constant ori de cite ori gindesc AIUREA, INCORECT despre mine si despre relatia cu ceilalti. Una peste alta, boala fizica pare sa fie insemnul cel mai evident, de fapt, unicul insemn in cazul in care nu ti-ai activat constiinta, care iti da de veste ca nu traiesti bine.
(va urma)


Aug 12 2011

La cafea, in vacanta – Despre sentimente

Mai reduc din restantele de lectura.
In timpul anului trecut am fost cooptata intr-un proiect despre emotii si sentimente la prescolari.
In timpul descifrarii proiectului pe care urma sa-l aplicam, am fost intrebata de cineva din echipa care este diferenta dintre emotii si sentimente. Pe cit de sincera fusese intrebarea, pe atit de sincer a fost efortul meu de a raspunde…Ne-am dat seama insa repede ca eram departe de a o feri un raspuns corect.

la o alta cafea, una de dimineta, am scris despre emotii. Am intilnit o carte, pe acelasi subiect, care credeam ca m-a clarificat(”Energetica subtila a fiintei umane”, de Doina-Elena si Aliodor Manolea).
Iata insa ca a aparut si a doua, despre sentimente, ceea ce e suficient sa ma bage in ceata:)
Ma refer la cartea cu titlul “Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata”, de Karol K. Truman.
(va urma)


Aug 2 2011

Primul an de teatru la prescolari – Bilant

S-a terminat nunta, am intrat in timpul de miere, ne pregatim de vacanta, asa ca imi permit luxul de-a scrie la “cafeaua
de dimineata”.
Incep cu restante care ma coplesc daca nu le “vars pe hirtie”.
Acum un timp mi-a trecut prin gind urmatoarea intrebare: “De ce nu am un blog mai specializat, cu un profil mai restrins, care sa poata fi urmarit cu sufletul la gura de persoane cu profil sau interes similar?”
Vai de mine, si raspuns credeti ca mi-a venit? “Din laudarosenie”, mi-a zis constiinta. “Vrei si tu sa te dai desteapta si in efortul asta pui laolalta articole cu CV, cu desfasuratoare de ore la prescolari, cu descriere de proiecte…in sfirsit, trimbitezi toate cite faci de nevoie ca si cind ar fi mari realizari intelectuale!”

Ce sa zic? Ma cam ustura sinceritatea constiintei mele, dar ca sa escaladez minciuna, ma las boxata de adevarul ei.
Si, uite-asa, recunoscind profilul epatant al blogului meu, ma apropii de urmatoarea realitate:

Se implineste un an de cind lucrez cu prescolari (si acasa si la gradinita). Sa stiti ca n-o fac din pasiune
Ma pasioneaza lucrul cu copiii, dar nu neaparat cu prescolarii. Prefer un nivel de intelegere mai ridicat, ceea ce imi asigura si o performata la nivel dereprezentari teatrale, deci, o anumita satisfactie profesionala.
Inainte de a face teatru cu prescolari ama vut un an de practica intr-o gradinita din Bucuresti, sub aripa unei calugarite catolice formata in Germania. Probabil ca am invatat acolo suficiente lucruri cit sa fac fata acestui an in care a trebuit sa ma descurc singura cu 70 de copii la gradinita si intre 8-12 acasa.
Ce sa spun,mi s-a ascutit un instrument de baza in lucrul cu orice tinar, anume,OBSERVATIA. Cu prescolarii am invatat ca nu conteaza ce imi propun eu sa lucrez cu ei, cit conteaza disponibilitatea lor de a lucra. De aceea, observatia e strins legata de JOC. Omul, la orice virsta, daca nu se distreaza si daca nu se joaca in timp ce munceste, nu intelege nimic. E nasol de tot sa fii depasit de dificultatea sarcinii in loc sa o escladezi prin bunadispozitie! Aceasta buna dispozitie care la copii merge clar pe filiera jocului e baza pentru dezvolatrea inteligentei si a creativitatii. Atentie la ce urmeaza sa spun, ca si pe mine m-a lasat cu gura cascata. La cei mici se observa urmaoarul adevar: ORICE REZULTAT, ORICIT DE BUN AR FI – CU ATIT MAI MULT DACA E CEL MAI BUN – NASCUT DIN COMPETITIE, NASTE SUFERINTA, SEPARARE INSINGURARE, SCADE NIVELUL DE PROFUNZIME AL LUCRULUI FACUT, SCADE NIVELUL DE BUCURIE PRIN IVIREA CONFLICTELOR CU CEI CARE PIERD.CACI OMANII, MICI SAU MARI, NU VREM SA PIERDEM, CI CREM SA CISTIGAM! DE ACEEA, ORICE CISTIG IMPOTRIVA CELUILALT NE VA INDEPARTA DE PROPRIA NOASTRA INIMA PRIN SEPARAREA DE COLECTIVITATE.Asta m-au invatat prescolarii prin plinsetele, racnetele, pumnii si suturile lor la fiecare pierdere dintr-un concurs.
Un alt aspect bun al lucrului cu ei este ca aceste mogildete, nestiind prea bine ce este politetea, nefiind suficient de inspaimintati incit sa elaboreze strategii de ascundere, iti cer ca profesor atita atentie, incit nu mai ai timp sa te dai mare. Cu cit te dai mai mare, cu atit e mai sigur ca ei vor racni mai mult!:):)
Un alt aspect ar fi ca cei mici sunt intr-adevar niste fiinte manipulatoare prin definitie si aceasta calitate e legata natural de natura lor fragila, precum si de lipsa unor alte cunostinte despre sine.
Aici e intrebarea mea: Ce anume ii poate creste unui copil constiinta de sine? Pentru ca altfel, la nivel intelectual, am descoperit ca au o rezistenta si o putere de inmagazinare cu mult superioare adultilor!!! Ar insemna ca misiunea noastra ne depaseste cel mai adesea, caci nu singura informatia si nu singur dresajul formeaza copilul. Pentru sporirea constiintei de sine a copilului trebuie sa dezvoltam noi personal un instrument de sporire a propriei constiinte…
Cam atit ar fi de spus la cafeaua din dimineata aceasta.
Nu stiu daca voi ramine preponderent in zona prescolara cu activitatile mele, dar ceva e sigur: lucrul cu aceasta categorie de virsta imi serveste drept baza de intelegere pentru toate celelalte categorii. Stiti care e comicaria? In afara de marimea la pantofi, pantaloni sau camasi, nu prea se schimba mare lucru o data cu virsta..:)