Jan 31 2011

continuare Pinocchio ,scenariu cu rima

(cap 7)
Povestitorul:
Dimineata, indata ce s-a luminat,
Gepetto ajunse acasa nedormit, nemincat, nespalat.
Batu la usa sarmanul batrin
convins ca Pinoccho avea sa-i deschida.
Pinocchoi nu i-a deschis, asa ca bietul batrin
a mai tras o cearta-n drum
cu Pinocchio rau si…scrum:
Gepetto:
Pinocchio, deschide!

Pinocchio:
Nu pot, taticule!

Gepetto:
De ce nu poti?

Pinocchio:
Fiindca mi-a mincat picioarele!

Gepetto:
Cine ti le-a mincat?

Pinocchio:
Pisoiul!

Povestitorul:
Cind auzi asa o trasnaie,
Gepetto intra pe geam in odaie.
Vazu papusa intinsa pe jos
si deveni pe loc, duios.
Cintec:

- Mai copile cu fiere,
ti-am adus trei pere!
-Pe mine perele ma deranjeaza daca nu se “decojeaza”!
-Pai, ce, astepti vreo vraja?
Curata-le baiete, de coaja!
-Pai, curata-le tu!
-Acu-i acu:
Cu rabdare le voi pune deoparte, asa,
caci iti vor prinde bine cindva.
(ii intinde para; Pinocchio striga):
-Aaa! Eu, cotor
nu maninc nici daca mor!
-Asa? Scoatem cotorul, il punem colea,
asta e para mata!

Povestitorul:
Dupa ce a mincat singur cele trei pere
fara sa spuna macar “multumesc”,
Pinocchio a strigat cu putere:

Pinocchio:
Flaminzesc!

Gepetto:
Dar la coji, te-ai uitat?
Pinocchio:
Cojile sunt de mincat?!

Gepetto:
vezi bine, cine pune deoparte, are.
Hai sa te repar la picioare!
Pinocchio:
Uite, ca sa-ti fac o bucurie,
O sa-nvat o meserie.
sau, mai buna socoteala este
sa ma duc la scoala.

Gepetto:
Bravo, baiete! Esti un copil cuminte!

Pinocchio:
Am nevoie de imbracaminte!

Gepetto:
Esti un baiat cu har.

Pinocchio:
Imi trebuie abecedar!

Gepetto:
Ce sa spun? De sarac sunt cam sarac
totusi, o sa te imbrac:
voi vinde singura haina mai groasa
si-ti aduc abecedar acasa,
ca-mi faci o mare bucurie sa fii copil cu omenie!


Jan 31 2011

Scenariu cu rima pentru grupa pregatitoare

Povestea lui Pinocchio, cu rima
(cap. 1-2)

Povestitor:
A fost odata
o bucata de lemn mai…deocheata
ce astepta intr-o gramada de lemne
sa intre pe soba, in foc,
doar ca lemnul acesta avu mai mult noroc.

Toata povestea a-nceput la mesterul Cireasa acasa,
in clipa cind mesterul a luat lemnul de-un cap
si-a vrut sa-l faca picior de masa.
S-a pus mesterul Cireasa pe cioplit,
si, cind cioplea mai tare,
lemnul i-a strigat: “Au, ma doare!”
De unde-o fi venit glasciorul acesta?
De sub pat, de sub banca, de sub masa?
De-afara din casa?
Nimic de gasit!
Si mesterul s-a pus iarasi pe cioplit.
La urma, cind sa-l fi cioplit de tot,
picioarul mesei a strigat: “Ma gidila de nu mai pot!”
Inspaimintat, mesterul Cireasa a lesinat.

Gepetto:
Ei, si de aici am intrat in poveste eu,
Sunt mesterul Gepetto, papusar in cautare de lemne mereu…
(Catre Cireasa):
Vreau sa spun ca am venit la tine-acasa
pentru ca as vrea sa-mi faci
o papusa jucausa, cea mai aleasa:
sa cinte, sa danseze, pe toti sa-i distreze.
sa minuiasca spada,
sa faca salturi mortale,
sa plecam singuri in lume
sa facem o gramada de parale!

Cireasa:
Singuri prin lume?!
Ei, nu mai spune!
Oricit as fi de mare templar,
O papusa care sa mearga singura,
o poate face…doar un papusar.
Gepetto draga, papusarul la care ma gindesc esti tu,
ia lemnul acesta si te du!

Povestitorul:
Cind Cireasa vru sa-i dea lemnul
sis a se care,
lemnul il lovi pe Gepetto peste picioare.

Lemnul:
Poc! Poc! Pac!

Gepetto:
Lasa, Cireasa, ca-ti vine u de hac!

Lemnul:
Pac! Pac! Poc!

Cireasa:
Nu da, Gepetto, asta-I lemn cu noroc!
E acolo, inauntru cineva
care plinge si ride.
Nu vad unde se-ascunde,
dar ca lemnul acesta e viu,
pe asta sigur o stiu!

Povestitorul:
Ce mai incolo si-ncoace?
Timplarul Cireasa si mesterul Gepetto cazura la pace.
Dup ace si-au dat mina,
lemnul a iesit singur din casa,
de-a dura.

Cintec-dans:

Tac-pac, tac-pac
Sunt un lemn fermecat,
tac-pac, tac-pac,
Rid si pling, glumesc sit ac,
tac-pac, tac-pac,
De-as avea miini si picioare,
as lua-o mai la vale.
tac-pac, tac-pac!

Sunt un mester papusar,
tac-pac, tac-pac,
Sunt batrin, dar pot sa sar,
tac-pac, tac-pac,
Vreau papusa jucausa
de copil, nu de manusa!

(Cap. 3)
Gepetto a luat in brate piciorul de masa
si l-a dus la el acasa.
Incet-incet, pe cind il cresta,
Gepetto visa:

Gepetto:
“As vrea sa il cheme asa, si asa, nu asa, ba asa, iac-asa!
Am cunoscut cindva o familie careia Pinocchio ii zicea.
Tatal, mama si copiii, saraci ca si mine,
traiau mult mai bine.
Fiindca, in vreme ce eu ma hranesc cioplind o papusa,
ei cerseau din usa-n usa.
Pinocchio se va numi aceasta creatura jucausa!
Si va umbla cit e lumea de mare
rizind, cintind si dind din picioare!”
Povestitorul:
De-ar fi stiut Gepetto cita dreptate avea, n-o mai sculpta!
Dupa ce i-a facut ochii, nasul si gura,
dupa ce a-nvatat-o sa mearga,
Pinocchio i-a facut figura:
s-a hotarit de-acasa
s-o stearga!

Cintec:
Pinocchio:
Ma duc la piata
de dimineata,
caut para lui Natafleata,
Vreau sa-mi gasesc nasul
ocolind orasul!

Gepetto:
Ce grozavie
lumea stie
ca e doar o jucarie!
Tot orasul se opreste
cind Pinocchiu si vorbeste.

Politistul:
Sunt politist! Stai sa-mi dai amenda usturatoare,
ca fugaresti prin oras jucarioare.
sau mai bine, hai la inchisoare!

(Cap. 4)

Povestitorul:
Bucuros ca l-a pacalit pe
batrinul papusar,
Pinocchio s-a-ntors acasa
ca un strengar.
Cind sa se bucure mai bine…

Pinocchio:
Aaa! Un greier a sarit pe mine!

Grillo:
Sunt Grillo, greierele vorbitor
si traiesc in odaia lui Gepetto de 100 de ani.

Pinocchio:
Ei, na, acum casa e a mea,
cara-te de-aici, mata!

Grillo:
M-as cara, vezi bine,
dar am un mesaj pentru tine:
Vai de copiii care nu asculta de parintii lor
si parasesc, fara rost, casa parinteasca!
Acei copii, ca vai de capul lor or sa creasca!

Pinocchio:
Mai, greieras…
am aflat, cit am fost prin oras
ca toti copiii care vin pe lume
sunt dusi de parinti intr-un loc anume,
sa se instruiasca – la scoala –
o casa cu prea multi si fara nicio socoteala,
unde nu au voie sa faca ce vor, chiar de mor!
Unde invata sa citeasca sis a scrie,
in loc s-alerge liberi pe cimp,
abia asta mi se pare o copilarie.

Grillo:
Un nestiutor de carte
nu ajunge departe!
Ai putea cel putin, ca si Gepetto,
o meserie sa inveti,
in loc de…in lene sa te rasfeti.

Pinocchio:
Mie-mi place sa maninc,
sa ma joc,
sa ma distrez,
in toata lumea sa vagabondez
sin u vreau sa vad plicticosi ca tine
tocmai cind mi-e mai bine!

Povestitorul:
Pinocchio, pe Grill oil lovi.

Grillo:
Cri, cri, cri!

(cap. 5)
Pinocchio:
Am o foamee, am o foame de cometa,
as minca porc cu omleta,
Grillo avea dreptate sa nu plec de-acasa,
foamea asta mare e o boala dureroasa!
Am o foame de cometa,
as minca porc cu omleta!
E noapte, sunt singur,
a tit de intuneric si frig,
la cine sa ma duc sa strig?
O sa bat la o usa straina
sa-mi dea pine cu slanina!
Cioc! Cioc! Cioc!
Nenea, mi-e foame si n-am noroc!

Strainul:
Ei, lasa ca-ti arat eu tie copile,
cersetorie!
N-ai parinti?!
Pe voi nu va-navata nimeni sa fiti muncitori si cuminti?

Povestitorul:
Si, in loc de mincare,
i-a turnat o galeata de apa-n cap!
Intors acasa,
murat ca un pui,
noaptea, singur si al nimanui,
flamind lihnit,
Pinocchio, a adormit.
Doar ca, nepriceputul, si-a intins
picioarele de lemn
pe soba care s-a incins.
Sa va spun cum s-a facut scrum?

(Va urma)


Jan 30 2011

Curs de formare pentru educatori

Azi dimineata m-am trezit la 3.00, cu gindul la un curs de formare pentru educatori. Ideile mi se roteau in cap cu o atit de mare viteza si sinteza, incit nu cred ca mai pot surprinde intensitatea acelei ore daca nu m-am ridicat sa scriu.
Voi face o incercare, cu toate acestea, in ideea ca ma va ajuta la timpul potrivit in configurarea cursului.

Am stabilit citeva elemente de baza ca:
intratul in clasa
Intratul in clasa echivaleaza rasucirea cheii de masina in contact. A intra in clasa avind gindurile in alta parte inseamna a absenta.
Traim in timpuri Ccnd orgoliul lui “a avea” a fost depasit de orgoliul lui “a sti”, in detrimentul starii de “a fi”. Doar aceasta stare garanteaza viata:”Eu sunt cel ce sunt”, spune Isus, anuntind pericolele si salvarea lumii cu multe mii de ani in urma.
A intra in clasa si a crede ca stii, a intra in clasa pentru a-ti exercita puterea, autoritatea, te scoate din start de pe orbita lui a fi, de pe orbita vietii. A intra in clasa cu aerul superioritatii, sau cu cel al dispretului, ori cu cel al ignorantei pentru ceea ce esti, te transforma in SECERATOR de viata, in loc de SEMANATOR.
a INTRA IN CLASA IN ABSENTA TA, INSEAMNA SA GENEREZI ABSENTA.
Este esential ca inainte de intrarea in clasa sa invoci lumina, sa-i fii supus spre a te lasa condus in ciuda certitudinilor si incertitudinilor de pedagog. Este esential ca intrarea in clasa sa fie o plecare a capului, o disponibilitate in a servi elevul si mai putin in a-l invata, pentru ca singur, fiecare dintre noi are aceasta capacitate. Cind Isus s-a aplecat sa spele picioarele lui Petru, Petru ne-a aratat generatia care suntem:intre invatator si discipol/elev e un raport de putere. Or, Isus, aplecindu-se asupra picioarelor discipolilor, le-a aratat clar ca raportul de putere nu are ce cauta in aceasta relatie! “Eu am venit sa slujesc, nu sa fiu slujit!”Cu alte cuvinte, in codul nostru de putere, daca nu esti elev in fata elevului tau, nu ai efectiv nici o sansa de a-i fi invatator, caci, daca esti mai mare decit elevul in fata elevului, in loc sa-l dezvolti, il oprimi, il suprimi. El va intra in jocul acesta al puterii si astfel e “care pe care”. Relatia de invatatura devenind una conflictuala si de razboi, fundamenteaza orice alt proces de invatare al adultului…
a fi elev si nu profesor;
nu predai niciodata ceea ce stii (din motive de putere, nici un elev nu accepta ceva ce nu stie el), ci doar transmiti ceea ce esti. Pentru asta, ai nevoie de relatie cu elevii. Cita vreme cunostintele tale nu sunt incorporate in a “a fi”, nu faci decit sa dai vid in jur, adica o informatie care iese din fiinta elevului cu viteza cu care a intrat.
aprecierea fata de elev se produce intotdeauna in coordonatele personalitatii sale si nu conform vreunui standard impus. Cu alte cuvinte, orice depasire a unei limite personale inseamna un succes ce apartine cu desavirsire si in totalitate elevului respectiv. Ca sa poti aprecia limitele si evolutia cuiva, trebuie, cu siguranta, sa ai habar asupra propriilor limite si evolutii, sa intelegi pe propia piele ce efort presupune natura miscarii interioare.
Cred ca, a fi pedagog in zilele noastre, necesita inainte de toate, o pregatire spirituala. In absenta acestei pregatiri, orice act de invatare devine o irosire de sine.


Jan 30 2011

Pilula pentru parinti 3

Relaţia copil – părinte
Daca un copil traieste cu rusine, invata sa se simta vinovat.
Daca un copil traieste cu toleranta, invata sa fie rabdator.
Daca un copil traieste cu incurajare, inavata increderea.
Daca un copil traieste cu recunostinta, invata sa aprecieze.
Daca un copil traieste cu corectitudine, invata ce e dreptatea.
Daca un copil traieste cu siguranta, invata sa aiba incredere.
Daca un copil traieste cu aprobare, invata sa se placa pe sine.
Daca un copil traieste cu acceptare si prietenie, invata sa descopere dragostea in lume.

Incurajare sau lauda

Incurajarea

- se face pe baza de echivalenta. Celalat este luat in serios.
- nu pune conditii
- compara cu cel care se vorbeste, cu calitatile lui
- se refera la fapta si este o constatare facuta pe moment
- ridica valoare de sine si sentimentul de comuniune sociala

Exemple de incurajare:
E foarte dragut ca vrei sa ma ajuti dar de data asta vreau sa o fac singur.
Stiu ca vei reusi, trebuie doar sa te straduiesti mai mult.
Voi doi sunteti singurii care puteti rezolva cearta voastra.
Desenul tau e reusit, ai fi putut sa-l si colorezi?

Lauda
- are un efect injositor, mareste relatia inferioritate-superioritate
- deseori exista un dar
- apar comparatiile cu ceilalti
- se refera la faptas, nu la fapta, are efect de judecata absoluta
- cere o straduinta nevrotica spre superioritate, creeaza dependenta

Consecintele stilurilor parentale

Ce stil ai ca parinte ? Ce fel de parinte esti?

Urmatoarele lucruri sunt consecinte probabile ale stilurilor parentale percepute in copilarie si concluziile trase. Lucrurile pot sta insa si altfel. Nu este ca un fel de determinism. Intotdeauna alegem cum sa ne purtam, e drept ca nu suntem mereu constienti de alegerea facuta.

Democratic

Ca adult ajunge sa aiba o atitudine pozitiva, sa vrea sa-si imbunatateasca viata. Vrea sa-i ajute pe ceilalti, sa contribuie. Poate sa conduca dar si sa fie cooperant. In relatiile intime se simte egal cu partenerul. Ofera grija si iubire.

Prea liber
Rasfatat, plictisit, fara vointa, fara initiativa. Asteapta de la ceilallti sa-i anticipeze dorintele. Nu-i place sa munceasca nu persevereaza. Se ataseaza de parteneri indulgenti, incearca sa inspire mila.

Prea supus
Este impulsiv, dificil, extravagante, are accese de furie. Este obisnuit sa faca numai cum vrea el, nu se gandeste la ceilalti. Asteapta admiratie pentru eforturi modeste. In cuplu vrea in permanenta ca partenerul sa se ocupa de el.

Prea costrangator
Vrea totul sau nimic.Poate face pe seful, e rebel dar poate sa se si supuna, amana mereu. Casatoria e vazuta ca o datorie, relatiile nu-i aduc satisfactii.

Perfectionist
Frecvent deprimat. Viata e vazuta ca o lupta fara satisfactii. Nu accepta laude. Se simte superior, poate fi critic si greu de multumit. Trebuie a se intreaca mereu pe sine. In relatie nu e afectuos, cauta mereu partenerul perfect.

Excesiv de responsabil
Foarte greu se relaxeaza. Isi asuma mai multe obligatii decat poate duce. Se simte presat, se teme de esec. Nici in relatie nu se relaxeaza si-i este greu sa petreaca timpul liber cu familia.

Neglijare
Impulsiv, vrea sa-si umple un vid permanent, este singur. Are relatii superficiale si pe care le exploateaza. Pastreaza distanta. Poate sa fie orientat excesiv spre afirmare sociala si bunastare materiala. Vrea ca partenerului sa-i fie parinte, sa primeasca atentie nelimitata. Poate avea mai multi parteneri deodata ca sa obtina cat mai mult pentru sine.

Respingere
Ostil, suspicios, distant. Se simte fara valoare, e foarte sensibil la esec, prefera sa munceasca singur, ii plac animalele.Este insetat de dragoste dar se asteapta sa fie respins. Atras de parteneri duri.

Cu pedepse
Se simte nedreptatit, asteapta revansa. Invidiaza, e gelos, pedepseste si asteapta sa fie pedepsit. Atras de profesii rigide, munceste excesiv.In relatia intima poate fi abuzator, infidel, gelos.

Hipocondriac
Preocupat excesiv de sanatate, se trateaza mereu. Ii place ca ceilalti sa-l compatimeasca. Munca e o povoara. Partenerul trebuie sa joace rol de medic sau de asistenta nu simte placere si nu-si doreste raporturi intime.

Stimulativ din punct de vedere sexual
Tendinta de a sexualiza aspecte diferite ale vietii sau dimpotriva, respinge.Se foloseste de atractia sexuala pentru diverse beneficii. Poate sa-si foloseasca partenerul.

Scopurile gresite ale comportamentelor dificile ale copiilor
Dupa cum spuneam copiii pot interpreta gresit atitudinile parintilor, se pot simti frustrati, descurajati si astfel ajung la comportamente neadecvate. Pe masura ce descurajarea lor creste trec de la un scop la altul. Mai intai incearca sa obtina atentie. Daca simte ca a esuat, e ranit si vrea sa se razbune. Apoi intra intr-o lupta pentru putere si daca nici asa nu simte ca e valorizat, ca apartine, renunta total, se izoleaza, se retrage.

Atentie excesiva

Prin comportamentul sau copilul vrea recunoastere . Uneori incearca sa atraga atentia excesiv si intr-un mod negativ. Isi intrerupe parintii, este hiperactiv, zgomotos, pune intrebari intr-una, face pozne, are obiceiuri proaste. Sau dimpotriva afiseaza slabiciune sau este sarmant.
Reactia parintilor. Sunt exasperati, la capatul rabdarii, vor sa aiba liniste. Isi cearta copiii fara succes. Comportamentele se repeta.

Putere

Este agresiv, rebel, refuza, nu se supune, minte, are crize de nervi, o face pe seful. Poate manifesta si o opozitie pasiva prin suptul degetului, minciuni, lene.
Reactia parintilor. Adesea ei intra in aceasta lupta pentru putere. Se simt frustrati, devin din ce in ce mai autoritari crezand ca nu sunt destul de fermi. Asta nu face decat sa accentueze comportamentul copiilor.

Razbunare

“Ma ranesti, ma pedepsesti si eu voi face la fel”. Violent, ursuz, ranire afectiva sau fizica a celor din jur sau autoagresiune.
Reactia parintilor. Se simt raniti, cred despre copilul lor ca este rau, obraznic si ajung sa-l raneasca la randul lor.

Retragere

Nu are chef sa faca nimic, incepe ceva dar renunta usor, se izoleaza de ceilalti. Este expresia celui mai inalt grad de descurajare pe care o resimte.
Reactia parintilor. Se simt neajutorati nu stiu ce sa-i mai ofere copilului, vor sa-l ajute cu orice pret. In schimb nu primesc nici un raspuns.


Jan 24 2011

Binecuvintate compromisuri

Zilele trecute m-am trezit la 5 dimineata, cu gind sa gasesc o carte. N-am gasit-o; in schimb, am dat peste alta. Foarte importanta. Musai sa va impartasesc din ea. Bine e din cind in cind sa mai citesti cite un vizionar. Iti dai seama ca timpul in cate traiesti nu este decit ocazia prin care poti exprima ceea ce crezi. Asa ca, in dimineata aceasta la cafea, va impartasesc  un fragment din “Antropologia generala ca baza a pedagogiei”, de Rudolf Steiner. O conferinta din 20 august 1919.

Este necesar sa incheiem compromisuri. Compromisurile sunt necesare pentru ca nu am ajuns inca pina la a realiza cu adevarat o fapta libera. Statul ne va prescrie teluri rele de invatare, finalitati proaste. Aceste scopuri sunt cele mai proaste imaginabile si va trebui sa facem din ele cele mai inalte posibile. Politica, activitatea politica de acum se va manifesta prin aceea ca ii va trata pe oameni in mod sablonard, ca va incerca intr-o mult mai mare masura ca pina acum sa-i incadreze pe oameni in sabloane. Oamenii vor fi tratati ca niste obiecte ce vor fi trase pe sirme si se va crea inchipuirea ca asta inseamna cel mai mare progres imaginabil. Se vor organiza asemenea lucruri precum sunt institutiile de invatamint – intr-un mod neadecvat si cit se poate de trufas. Un exemplu si o anticipare a acestora este constructia scolilor bolsevice ruse, care sunt adevarate cimitire ale oricarui sistem real de invatamint. Vom avea de sustinut o lupta dura impotriva lor, dar trebuie sa facem acest fapt de cultura. Vom avea de armonizat aici doua foste contradictorii. Pe de o parte, trebuie sa stim care ne sunt idealurile si va trebui, de asemenea, sa avem totusi si mladierea adaptarii la ceea ce se afla departe de idealurile noastre. Cum se armonizeaza aceste doua forte, va fi dificil de realizat de oricare dintre dumneavoastra. O vom putea realiza doar daca fiecare isi implica intreaga sa personalitate, de la bun inceput. de aceea, vom organiza scoala nu in maniera de guvernare, ci de administrare, si o vom conduce in mod republican. Intr-o republica profesorala reala nu vom avea, drept capitonaj, prescriptiile ce provin de la rectorat, ci va trebui sa aducem/ sa purtam in noi/ ceea ce ne da posibilitatea, ceea ce ne da fiecaruia intreaga raspundere pentru ce anume avem de facut.Fiecare trebuie sa fie, de la sine, pe deplin responsabil. Vom putea crea un inlocuitor al rectoratului prin faptul ca organizam acest curs pregatitor si ca asimilam prelucrind aspectele ce fac din scoala o unitate. Aspectul unitar ni-l vom insusi prin curs, daca vom lucra cu adevarat serios.

Jan 15 2011

Alt șoarece și o pisică, de Dumitru Mazilu

Ora de actorie pentru  adolescenți.

 Ai cinci minute să înveți textul. Nu-i subapreciați pe tineri când nu au răbdare. Cel mai adesea au o memorie cu mult superioară vouă. Dacă-și pun mintea cu cei de la catedră, sunt pur și simplu uimitori.Vreți să vă spun ceva?  L-am rugat să vizualizeze textul și i-a luat mai puțin de cinci minute ca să-l învețe.

Apoi, întrebări ajutătoare: Despre ce e vorba în text? Chiar dacă  vocabularul lui de omuleț necitit nu te satisface, lasă-l să judece textul chiar și cu un vocabular de 4 cuvinte. Îl va judeca bine.

Ce personaje vorbesc? Cum mânâncă pisica șoareci? N-a văzut niciodată o pisică și un șoarece împreună. Explică-i fenomenul și roagă-l să se uite pe net. Jocul pisicii cu șoarecele întrece cu mult noțiunea noastră de foame, întrucât are ca interludiu jocul. Întreabă-l pe el cât e dispus să facă glume când îi este foame cu friptura pe care tocmai i-o pune mama în farfurie. Și multe alte întrebări ca să-l trimiți spre voluptatea pisicii în joc.

Pe urmă, dacă tot e timid și se uită în toate părțile, stinge-i lumina și lasă-l să vorbească textul pe întuneric; așa se concentrează și vizualizează mai bine.

E cel mai bun elev. Știi de ce? Pentru că îi place să fie sensibil, să vorbească despre sentimente, să se exprime pe sine. Îi cam lipsesc instrumentele. Tu ești dator să îl ajuți să le ascută. Pentru că el abia așteaptă. Doar de asta vine la teatru chiar și când e singur într-un grup care nu-l conține decât pe el, chiar și atunci când e abătut din cauza problemelor pe care le are la școală, chiar când e pur și simplu deprimat de tot și abia își târâie picioarele, ajungând astfel la Casa cu Teatru doar pe la jumătatea orei. Data trecută a fost pentru prima dată cț=ând a ajuns la fix. Bravo!

Un șoricel,

bietul de el,

Fusese prins de o pisică

Și – fără frică-

Pățitul,

Își aștepta – mă rog – sfârșitul.

-          O, ce noroc ai șoricele

C-ai nimerit  ghearele mele.

Deși nu-s vegetariană

Și-n general nu fac pomană

Să știi că n-am să te sacrific;

Nu te mănânc,

C-am reușit să-mi identific

Un sentiment mult mai adânc!

Un fel de dragoste – aș spune –

Și sinceră mărturisesc

Că am o mare-afecțiune

Pentru tot neamul șoricesc!

Și-apoi, ce mai încolo-ncoace

Cu vorbe ne-ndestulătoare:

Eu vreau în veci să fie pace

Între pisici și rozătoare!

Morală: Nu-i nimic fantastic

Când șoricelul e din…plastic!


Jan 15 2011

Fricosul, de Constanța Buzea

Ora de actorie, la grupa de patru ani
Pentru toți copiii care plâng, zbiară, râd, sug, se întristează și învață să își sufle nasul.
Gesturile  acesteale sunt familiare, drept care vor fi o ocazie perfectă pentru a-i face să memoreze poezia râzând; apoi, vor conștientiza gesturile specifice vârstei lor și, nu în cele din urmă, vor hotărî  singuri dacă le vor mai face sau nu.

Fricosul

(Arătând cu degetul spre celălalt copil) E fricos fratele tău?

(aprobând și dezprobând cu mâna) E fricos, dar nu e rău!

(țuguierea buzelor ca în timpul suptului de sân sau de biberon) El e ca un papă-lapte,

(smiorcăială ușoară) Plânge când se face noapte,

(zbierat în gura mare) Plânge când bunica pleacă,

Nu-i mai arde nici de joacă.

(lasă colțurile gurii în jos) Face o guriță tristă,

(se ține de nas și scoate sunetul acela caraghios plesnind limba între buze) Suflă nasul în batistă.


Jan 15 2011

Șoricelul musafir, de Constanța Buzea

Ora de actorie, la grupa de patru ani.
Le e dor de mami și tati.  Îi motivezi să rămână cu drag la cursul de teatru , învățându-i ceva nou despre familie, un lucru pe care să îl arate acasă.
Un text despre universul lor le deschide perspective pline de haz și voie bună.
Subiectul poeziei noastre fiind șoricelul  (pe care cel mai adesea îl cunosc sub formă de jucărie), dar calitatea lui fiind cea de musafir, avem o ocazie bună de a-i întreba ce înseamnă să fii și să primești musafiri, cum te comporți în ambele cazuri. Vor da multe răspunsuri, căci multe sunt câte au văzut ochișorii lor de patru ani.
 În consecință, e limpede că au înțeles situația din text și că vor fi expresivi fără să le ceri tu să imite tonalități muzicale în interpretare. Vor imita, în schimb, gesturile și le vor executa cu tragere de inimă, tocmai pentru că înțeleg situația scenică din text.
Mai e un detaliu, și anume explicarea cuvintelor necunoscute. Descriu două cazuri: ce înseamnă nimicul, din versul Cu boticul cât nimicul? Am măsurat împreună vârful nasului unei păpușe șoricel, pe urmă vârful năsucului fiecăruia dintre noi (acoperindu-ne restul feței pentru a putea observa mai bine zona de interes) și am ajuns împreună la concluzia că era atât de mic, încât am putut să îl denumim nimic.
Nu știu de ce, dar  demonstrația nimicului a fost o mare ocazie de distracție.
Apoi, am întâlnit o expresie nouă: gură-spartă. Ce vrea să spună că s-a spart gura? Liniște. Nimeni nu are nici o idee. Pe unde ies cuvintele când le rostim? Prin gură, desigur. Dar dacă s-ar sparge gura care de felul ei scoate câte un cuvințel dintre buze, oare nu ar năvăli afară toate cuvintele deodată? Și dăm un exemplu de rostogolire a cuvintelor cu viteză, unul după altul. Toți copiii cad pe jos de râs. Le place când se sparge gura. Când ajung în timpul recitării la expresia gură-spartă își iau o pauză de râs, după care continuă cu versurile următoare.
Ora de actorie s-a terminat.
Un copil iese  de la Casa cu Teatru  ținându-se de mâna tatălui și strigând în gura mare: Tati, am învățat-o multe lucruri astăzi pe Vasi!
Șoricelul musafir, de Constanța Buzea

 Într-o seară, la bunici,

Când erau copiii mici,

A venit la chilipir

Șoricelul musafir.

Continue reading


Jan 14 2011

Pilula pentru parinti – Sfirsitul lumii 2

Asa, ca o curiozitate: prin 2000,  an despre care toti copiii comunisti  stiau din vremea inceputurilor lor ca anunta sfirsitul lumii, la mine pare sa fi functionat sugestia, astfel ca s-a produs intr-adevar un sfirsit de era in modul de a trai.

Schimbarea in viata mea a inceput printr-o carte scrisa de N. D. Walsch, intitulata Conversatii cu Dumnezeu. Când am terminat-o de citit am inchis-o, am pus-o la loc in biblioteca, mi-am privit cu dragoste si curaj fototapetul  cit un perete reprezentind o mare pe care plutea o barcuta, mi-am lipit acolo cu entuziasm o poza multiplicata pe care scrisesem rugaciunea Tatal nostru in viziunea lui N.D. Walsch, mi-am facut bagajul si am plecat in lume, acolo unde pusesem degetul pe harta tinind ochii inchisi.

Asa a inceput schimbarea vietii pentru totdeauna, de fapt, drumul meu initiatic si, sincer sa va spun, n-as vrea sa fi fost in locul mamei mele!…Am plecat in lume pentru ca am citit o carte despre cit de frumoasa este viata cind o traiesti cu curaj…

Astazi, cind as putea aniversa vreo 7 ani de cind lucrez teatru cu copiii, public pe blog un articol al aceluiasi autor, despre invatamint. Cititi-l cu atentie si…aveti grija de ce vi se intimpla la finalul lecturii!

Continue reading


Jan 14 2011

Pilula pentru parinti -1

PARINTI INTELIGENTI

http://www.dragosalbei.ro/educatie-si-familie/33-familie/109-despre-parinti-inteligenti-in-ziua-de-azi-nu-ajunge-sa-fim-parinti-buni-ci-trebuie-sa-devenim-parinti-inteligenti

Generatia actuala de parinti a vrut cumva sa compenseze lipsurile copilariei lor si a incercat sa dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucarii, haine, plimbari, scoli, televizor si calculator. Altii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitati educative ca invatarea limbilor straine, informatica, muzica. Intentia este excelenta, insa parintii nu au inteles ca televizorul, jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, in care copilul are nevoie sa inventeze, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure de viata.

Blocarea inteligentei

Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila. Copiii si tinerii invata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile. Invata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se intampla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat in masini de muncit iar pe ei ii transformam in masini de invatat.

Utilizarea gresita a functiilor memoriei

Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata intr-un depozit de informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul actual de scoli este mai mare decat in orice alta epoca, insa acestea nu produc persoane care gandesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a invata.

Pe de alta parte, mediile de informare ii seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care ii transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, in mijlocul diverselor aventuri – sportive, de razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri in viata reala. Astfel in timp ei nu mai gasesc placere in micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.

Informam si nu formam

Noi nu ii formam pe tineri, ci doar ii informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea in care se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa isi ceara iertare, sa isi recunoasca limitele sau sa se puna in locul celorlalti.

Care este rezultatul?

O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decat oricare alta din istoria umanitatii: copii depresivi, preadolescent i si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate, fobii sau agresivitate. In plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment in consumul de tutun, alcool si droguri.

Continue reading