Jul 20 2010

Mireasma valorii :)

 
Vezi mai multe imagini din Calatorii

 Reluind o discutie mai veche la cafeaua de dimineata, ma intorc si spun:  si totusi, exista valoare! Nu simt nevoia sa demonstrez. Prefer sa enumar citeva afirmatii:

Sunt o femeie valoroasa.

Parintii mei sunt oameni valorosi.

Prietenul si iubitul meu este pur si simplu un tezaur de valoare.

 Proprietatile mele sunt de valoare.

Visele mele sunt valoroase, caci intotdeauna au devenit realitate.

Toti oamenii pe care ii iubesc – si te asigur ca sunt multi – sunt oameni valorosi.

Dusmanii mei sunt cei mai valorosi dascali, concurindu-i pe copii.

Asta inseamna ca tara in care exist eu este o tara valoroasa.


Vezi mai multe imagini din Calatorii
 Astazi te invit sa privesti valorile  din viata ta.

In cazul in care nu vezi nici una, inseamna ca  inca nu ai deschis ochii, pentru ca viata in sine este o valoare si inca una cu nenumarate comori la vedere.

Nu exista comori ascunse, ci doar oameni orbi.

Deviza acestei veri, saminta buna pentru toamna este RECUNOASTE VALOAREA DIN VIATA TA!


Jul 14 2010

cafea tare

Frige. Despre suferinta. Nu pleca la alte treburi! Ia-ti o cafea si hai sa povestim! Suferinta e doar pretextul, sau, a vorbi despre ea inseamna sa ii rezolvi pe jumatate problema:)

Fiecare exerseaza suferinta  dupa cum vrea. E sigur ca ne raportam la ea in mod diferit. Apoi, daca ma gindesc la mine personal, cu cit fugim mai mult de suferinta, cu atit traim mai intens in mijlocul ei.

Recitesc Cioran, “Pe culmile  disperarii” si, la un interval de 20 de ani de la prima lectura, cred sincer ca sensul titlului, precum si energia subtila  care strabate volumul e, de fapt, VIATA CA EXTAZ!… Un simplu joc al timpurilor interbelice, unde negatia era un instrument pentru afirmatii:)

ia uite ce sublinieri faceam acum 20 de ani: “Moartea cea mai adinca si mai organica este moartea din singuratate, cind insasi lumina este un principiu de moarte. In astfel de momente esti separat de viata, de iubire, de zimbete, de prieteni si chiar de moarte. si te intrebi paradoxal daca mai exista altceva decit neantul lumii si al tau.”

“Orice existenta subiectiva este un absolut pentru sine insusi. Din acest motiv fiecare om traieste ca si cum ar fi centrul universului sau centrul istoriei, si atunci, cum sa nu fie suferinta un absolut?”

In cele doua decenii de la lectura aceasta, la mine a fost o convertire si asta a initiat starea  de  dialog cu Dumnezeu. Misticism ar spune unii, conversatii cu Dumnezeu ar spune Donald Walsh, sau pur si simplu o binecuvintare, as spune eu.

Luati jugul meu si va fi mai usor, spune Isus undeva, in Evanghelie. Mda…nimeni nu scapa de suferinta  si, cu cit te inarmezi mai mult impotriva ei, (creindu-ti sigurante), cu atit mai mult si mai greu te va sufoca: Cine vrea sa-si scape viata o va pierde si, acela care e dispus sa si-o piarda pentru Mine, o va cistiga. E aproximativ citatul, dar cam asta e ideea. Si ce-ar vrea sa insemne? Ca suferinta e facuta pentru a ne corecta si pentru a ne conecta la o alta forta, mai inalta decit forta proprie. Cu alte cuvinte, pentru cel a carui constiinta doarme, suferinta ramine doar o ocazie de dezastru, in timp ce pentru omul convertit (transformat, trezit), devine ocazie de inaltare. Sa recunosc faptul ca forta mea nu sta in mine, si ca nu eu sunt propriul meu stapin, ci doar creatie, capodopera, creatura mult iubita a Stapinului meu, Dumnezeu, este ceea ce ma conecteaza prin atentie (prin privire) la forta Lui! Din perspectiva aceasta, suferinta este un simplu instrument de corectare. Cind spun: “Au, ma doare!” devin mai atenta la dezechilibrul care imi provoaca durerea si, fara sa lupt cu durerea ma orientez, prin incredere, spre Lumina. Privirea catre Dumnezeu, CARE ESTE INAUNTRUL MEU SI AL CARUI INAUNTRU SUNT, orientarea catre El in suferinta, ma pune instantaneu in starea de fericire.

Fericirea dupa care ai alergat si am alergat fara sa o prindem si sa o tinem vreodata, nu este un capat de linie catre care sa fugim, ci e insusi DRUMUL si ea apartine eternitatii, e clipa pe care o regasesti in Dumnezeul care te-a facut si care, departe de a te intemnita, te poarta continuu catre tine insuti. Culmea, cel mai adesea, fericirea vine prin suferinta pentru simplul motiv ca doar in suferinta renununtam la barierele pe care ni le construim!…:) A fi ancorat in Lumina prin incredere, face capatul Drumului secundar si te ancoreaza in prezentul temporal ca stare ultima a fericirii.

Daca mai ai timp, citeste o poveste frumoasa despre suferinta si folosul ei:. deschide Biblia la  Daniel, capitolul 4

Cam atit pentru azi, la cafea!


Jul 12 2010

Despre anatomia entuziasmului

Ca si cind ar sti ca e vorba despre entuziasm, clipul asta nu vrea sa se incadreze in limitele pe care i le cer. Incerc sa nu ma supar si il las sa-si faca de cap:). Dupa cum am promis zilele trecute, iata-ma cu subiectul…fierbinte. De cind nu te-ai mai gindit la tine cu entuziasm?
Mie, pentru mai bine de doua decenii, adultii si puternicii lumii din jurul meu mi-au demonstrat ca entuziasmul e un semn de slabiciune. Cit pe ce sa-i cred pina intr-o seara cind am ascultat pagina asta de carte pe care o copiez azi, 12 iulie 2010 pentru tine. Culege de bucurie ceeea ce ai nevoie si…ia-ti o cana de cafea alaturi, ca-i destul de lungut!

Pentru cei ce ramin sinceri fata de scopul interior al constientizarii, mai exista si un alt mod de manifestare creativă. Brusc, intr-o zi, ei stiu care este scopul lor exterior. Au o mare viziune, un tel, iar de atunci inainte lucreaza pentru a duce la indeplinire telul respectiv. telul sau viziunea lor are de obicei legatură cu ceea ce fac deja, la o scara mai mica, si le aduce bucurie. Aici apare cea de-a treia modalitate de actiune constienta: entuziasmul.
Entuziasm inseamna ca bucuriei profunde aduse de ceea ce faceti i se adauga un element nou, acela al telului sau al viziunii catre care va indreptati. Cind adaugati un tel bucuriei produse de ceea ce faceti, cimpul energetic sau rfecventa vibrationala se schimba. Bucuriei i se adauga intr-o anumita masura ceea ce am putea numi tensiune structurala, ea devenind astfel entuziasm.
Atunci cind activitatea creativa este este alimentata de entuziasm, in spatele a ceea ce faceti va exista o intensitate si o energie uriasa. Va veti simti asemenea unei sageti ce se indreapta catre tinta – si care se bucura de calatorie. Continue reading


Jul 10 2010

Vesti bune la cafea

Am  o verisoara foarte frumoasa, Dumnezeu s-o tina bine si s-o fericeasca! Banui ca unul dintre motivele acestei frumuseti o fi acela ca toata copilaria ei s-a imaginat filmata. Visa ca toarna un film  chiar si in momentele …cele mai discrete ale vietii noastre. Iata de ce, gindindu-ma la ea, imi dau seama ca traiesc o dimineata de film:): e trecut de ora 10.00, stau in pat, citesc revista presei, beau cafea si ascult pasarelele din gradina.

Gasesc insa un articol care ma trezeste din orice reverie si care imi aduce aminte de niste articole scrise pe blog, gen “De ce e mai simplu sa spunem NU”  sau “Exercitiu rau pentru o deprindere buna”.  Acolo vorbeam despre folosul si binecuvintarea dialogului intre profesor si elev. Iacata ca exista vreo citeva rinduri care ma pasioneaza: elevii citeau despre lectia ce urma a fi predata, iar la clasa discutau, luau notite daca era cazul, faceau impreuna cu proful planul lectiei. Sigur ca la bac multi au luat note mici!! Ei au dezvoltat un alt tip de gindire decit cel standard. Cu toate acestea, FELICITARI! NU PENTRU NOTELE OBTINUTE, CI PENTRU CURAJUL SI SOLIDARITATEA UNOR PROFI DIN SCOALA RESPECTIVA, PENTRU ANTRENAMENTUL DE A GINDI IMPREUNA. ASTA TE FACE CU MULT MAI INTELIGENT DECÂT CIND GINDESTI SINGUR SI NUMAI PENTRU TINE. AS SCRIE CE AM SPUS CU LITERE DE 5 m SI AS AFISA IN CENTRUL ORASULUI… Hmm!…Daca as facea-o intr-adevar, s-ar spune ca am ramas la fel de nebuna ca acum 10 ani, deci n-as rezolva mare lucru:)… Cu toate acestea, vad bine, citind un astfel de articol, ca minciuna, ipocrizia, pur si simplu, lenea de a fi care sub pretextul educatiei timpeste  siruri nesfirsite de generatii , se va sfirsi intr-o zi. Chiar daca voi fi oale si ulcele in ceasul acela, o sa cer voie de la Dumnezeu sa fac un tur cu tunete si trasnete de bucurie, pe noul cer al lumii…

Postez articolul si imi adaug o tema pentru miine: un fragment dintr-o carte. Imi citea iubitul meu intr-o seara despre rezonanta superioara a entuziasmului in vietile oamenilor. Ascultind, la virsta si la ora aceea, toate straturile mele interioare s-au facut foita ca petalele unei flori, s-au adunat in jurul entuziasmului ca  imprejurul unui pistil si sorbind cuvintele binefacatoare despre entuziasm, au facut un fruct:): credinta ca entuziasmul  ascute inteligenta, si struneste imprudenta; de fapt, ofera  atentie, stabilitate si longevitate. Continue reading


Jul 9 2010

Cu bicicleta, în vacanta

M-am gindit intotdeauna la ea ca la un mijloc de transport, sau ca la o portie buna de joaca.
Cu exceptia acestei veri, cind are in sfirsit cadru de dama si e mov, intotdeauna a avut cadru pentru baieti si a fost rosie.
Intotdeauna am primit-o cadou!!!
E primul an cind ofer la rindul meu, o bicicleta, de fapt, doua:) :pe cea veche, lui tata; pe cea noua, iubitului meu!

Bicicleta linga bicilcleta, am descoperit orasul in care muncesc drept unul foarte potrivit pentru excursii de vacanta! Ar fi multe lucruri de povestit aici, dar fiecare le vede pe ale sale, de la inaltimea propriei biciclete:)
La noi, asa au aparut Les bicyclettes de Belsize:)


Jul 6 2010

Ani de Liceu:)

Hmm…trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca niciodata n-o sa pot scrie dimineata la aceasta categorie, din simplul motiv ca timpul discutiei la cafea e imediat urmat de un altul, de lucru…oriciat de mare ar fi vacanta!

Cu toate astea, ma declar fericita pentru minunatele dimineti petrecute cu prietenul meu, la o cafea!
Azi, despre minunatii ani de liceu.
Mi-am adus aminte ca intotdeauna citeam orice altceva decit ce mi se cerea la scoala. Cum eram la clasa de filologie, se permitea; drept care aveam ore de lectura suplimentara inclusiv la ora de mate.
Doamna Solcanu, profa de mate, care rareori se ridica de la catedra, intr-o zi mi-a facut surpriza de a mi se pune in lumina. Aproape intrata sub banca din cauza interesului maxim pentru Cel mai iubit dintre pamânteni, a trebuit sa ma ridic la cererea profei si sa-i pun volumul pe banca. Dupa ce a vazut titlul, m-a rugat sa termin cit mai curind de citit, ca sa-i imprumut cartea. Credeti ca se poate descrie bucuria reluarii lecturii intr-o ora de geometrie, cu acordul profei de mate?!…

Pe culmile disperarii
Nu era in niciun caz vreo deviza din timpul liceului. Doar cartea pe care o citeam cu nesat in autobuz, in tramvai si oriunde m-as fi aflat pe drum, chit ca nu descifram pagini intregi, caci circulau in tara doar 25 de exemplare rascopiate la xerox. Uau! Ce emotionant mi se pare, caci intentionez sa o reiau vara aceasta. O sa fac pandant cu
Impotriva deznadejdii, a lui Eliade. Daca discutam la cafea despre asta, voi face rezumate.

Mi-am amintit de gascuta noastra de patru: eu, Teona, Camelia si colegul meu de banca, Adu Orosanu. Faceam cu rândul la copiat pentru extemporale. Intr-o primavara, in timpul unui extemporal la istorie, Camelia s-a ridicat brusc, lasindu-ma cu cartea deschisa pe banca, in fata profei, pentru ca voia sa mearga sa culeaga ghiocei!…Era indragostita si de aceea atât de imprevizibila! :) :)

Chiuleam ca sa mergem la filme, rideam pina cadeam din picioare, dansam pina la epuizare si viata era atit de frumoasa, ca nimeni nu avea chef s-o descrie in cuvinte. Cele mai frumoase si mai folositoare lucruri din liceu: CARTILE, PRIETENII SI PLIMBARILE.


Jul 5 2010

VIATA CA O SARBATOARE

Cum iti cistigi directia, cind ai pierdut-o? Care e valoarea care te orienteaza in viata? Pentru mine, e sa traiesc viata ca o sarbatoare. Asta nu exclude munca :) , ci dimpotriva; nu exclude nici suferinta, ci chiar o favorizeaza; nu exclude nimic din ce e oribil pe lumea asta. E sigur insa ca ingredientele de baza in a-mi trai viata ca o sarbatoare sunt: bucuria, solidaritatea, stiinta, frumusetea, pacea, generozitatea. Have a good day!


Jul 5 2010

cafea tare

E vacanta. E perfect. Cafeaua tare o beau la ora 15.00! De aceea, un lucru pe care il fac de obicei dimineata cu lux de amanunte, se muta dupa masa: rugaciunea!

Câteva zile de când vorbim la cafea despre – feriti-va de magarus! – valoare. În prima zi când am aflat verdictul, am plâns: nimic nu se face avind drept criteriu valoarea. Cum s-ar putea una ca asta, ma intrebam vazindu-ma brusc luptatoare pentru o cauza pierduta. Cutitul s-a-nvirtit mai mult in rana: E o utopie sa crezi ca cineva are nevoie de valoare! Uita-te in jur! Oamenii se tem de ea si o alunga! Apoi, cind capul mi s-a prabusit pe bratul lui, mi-a zis: Gindeste-te, sentimentul valorii vine cel mai adesea din competitie. Or, competitia e un mod perfid de a te pregati sa fii intotdeauna cu un pas inaintea celuilalt, sa nu-ti pese de nimeni in afara de tine. In afara de asta, competitia este o functie a mintii. Mai importanta decit valoarea ca rezultat al evaluarii mintii este iubirea fata de celalalt, neconditionat de rezultatele lui socio-profesionale. Îhâm…mda…zic eu si ma gindesc dupa trei zile de rumegat mesajul asta tulbure: N-AM NEVOIE SA CRED DESPRE MINE CA SUNT CEA MAI BUNA SI NICI SA-I CAUT IN VIATA MEA SOCIO-PROFESIONALA PE CEI MAI BUNI. ATUNCI, ROG CERUL SA-MI PICURE IN FIINTA GENIUL IUBIRII. CA SA EXIST PLENAR, AM NEVOIE SA FIU UN GENIU IN IUBIRE :) VALOAREA IUBIRII NU-SI TRAGE SEVA DIN COMPETITIE, CI DIN AUTENTICITATE. CU TOATE ACESTEA, ORICE EXEPLU DESPRE AUTENTICITATE MI-AR VENI IN MINTE, EL L-A COSTAT TOTUL PE ACELA CARE L-A URMAT…